Trading-ul online înseamnă cumpărarea și vânzarea de instrumente financiare prin platforma sau aplicația unui broker autorizat, pentru a obține profit din variațiile prețului lor. Traderul deschide o poziție cu un ordin și o închide mai târziu, iar rezultatul este mișcarea prețului dintre cele două momente, minus costurile. În România, un client de retail face trading în acest fel printr-un broker autorizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) sau de autoritatea de reglementare din altă țară a UE, în baza pașaportului european. Trading-ul are un risc ridicat, iar majoritatea conturilor de retail care tranzacționează CFD-uri pierd bani.
Trading-ul se deosebește de investiții prin orizontul de timp. O tranzacție durează de la câteva secunde la câteva săptămâni, în timp ce un investitor deține un activ ani la rând, pentru creștere și pentru veniturile pe care le aduce proprietatea. Ordinul care deschide o tranzacție mergea odinioară prin telefon la un broker de bursă, iar acum pleacă online dintr-o platformă sau aplicație. Din platformă, traderul ajunge la acțiuni, indici, forex, mărfuri, fonduri de investiții, obligațiuni și criptomonede. Cele mai accesibile dintre aceste piețe pentru un începător sunt cele mari și lichide, cum ar fi indicele BET și EUR/RON. În fiecare piață, traderul poate deține activul direct sau poate tranzacționa prețul lui printr-un produs, iar CFD-ul este produsul cel mai la îndemâna unui începător. Un CFD are levier, care permite ca o marjă de 10% să deschidă o poziție de 10 ori mai mare. Brokerul calculează profitul și pierderea pe întreaga poziție, nu pe suma depusă.
Indiferent de stilul de trading, de la scalping la position trading, un trader câștigă bani atunci când o poziție se închide la un preț mai bun decât cel la care s-a deschis, fie că este long sau short. Traderul deschide poziția pentru un motiv pe care îl oferă analiza, niciodată pentru o certitudine. Costurile se scad din fiecare rezultat, începând cu spread-ul. Rezultatul la care ajung cei mai mulți traderi de retail este o pierdere, iar IG Markets, un broker din Regatul Unit, declară că 68% din conturile investitorilor de retail pierd bani pe produsele sale spread bets și CFD-uri. Cu levier, pierderea crește odată cu întreaga poziție, iar un gap de preț poate duce pierderea dincolo de suma depusă înainte ca brokerul să apuce să închidă poziția. Traderul limitează riscul fiecărei tranzacții înainte de a intra în ea: hotărăște cât poate pierde cel mult tranzacția, stabilește ieșirea și dimensionează poziția în consecință.
Un client de retail din România tranzacționează, de asemenea, conform regulilor ASF care limitează produsele cu levier. Clientul poate folosi un levier de cel mult 30:1 pe perechile valutare majore. Protecția împotriva soldului negativ, cerută de regulile ASF (Legea nr. 126/2018, art. 104 alin. (5)), oprește pierderea unui client de retail la banii din cont. Și impozitul separă deținerea de speculație: în România, câștigurile din acțiuni cumpărate direct și câștigurile din CFD-uri sunt impozitate conform impozitului românesc pe câștigurile din investiții.
Un începător pornește de la verificarea brokerului, iar prima verificare este autorizarea, pentru că o firmă care nu o trece nu mai are nevoie de alte verificări. Apoi începătorul exersează pe contul demo al brokerului, care folosește platforma și prețurile reale cu bani virtuali, și învață mecanica unei tranzacții fără niciun cost. Banii reali vin după aceea, cu sume mici, odată ce bazele sunt solide. Condițiile pentru acest pas sunt un fond de urgență constituit, doar bani care sunt cu adevărat de rezervă, un buget stabilit în avans și suficient de mic ca să poată fi pierdut fără stres real, și niciun istoric de joc de noroc problematic.
Ce este trading-ul?
Trading-ul înseamnă cumpărarea și vânzarea de instrumente financiare pentru a obține profit din variațiile prețului lor, pe un orizont scurt de la secunde la săptămâni, în ambele direcții și adesea cu levier. Traderul deschide o poziție și o închide mai târziu, iar profitul provine din mișcarea prețului, nu din veniturile pe care le aduce deținerea unui activ. Astăzi, un trader face trading prin platforma sau aplicația unui broker autorizat, fie că este un investitor individual de retail sau o instituție, precum o bancă sau un fond.
Instrumentele financiare care își schimbă proprietarul sunt acțiunile companiilor, indicii bursieri, monedele, mărfurile precum aurul și petrolul, fondurile de investiții, obligațiunile și criptomonedele, fie cumpărate direct, fie tranzacționate prin contracte care urmăresc prețul lor. Traderul cumpără când se așteaptă ca prețul să crească și vinde când se așteaptă să scadă, așa că o piață în scădere oferă aceeași oportunitate ca una în creștere. Levierul permite unei sume depuse mici să controleze o poziție mai mare și amplifică atât câștigul, cât și pierderea la fiecare mișcare.
Aceeași acțiune poate fi tranzacționată sau poate fi obiectul unei investiții, iar traderul este persoana sau firma care o tranzacționează: un investitor individual de retail care își tranzacționează proprii bani de pe telefon sau o instituție, o bancă ori un fond, care tranzacționează la o scară mult mai mare. Traderii de retail și instituțiile se întâlnesc pe aceleași piețe financiare, la aceleași prețuri.
Din definiție decurg două întrebări: cum funcționează trading-ul, de la ordinul trimis din platformă până la închiderea poziției, și prin ce se deosebește trading-ul de investiții, care folosesc aceleași instrumente cu alt scop.
Trading-ul se deosebește de investiții prin orizontul de timp. Trading-ul ține o poziție deschisă de la câteva secunde la câteva săptămâni pentru a profita de o mișcare de preț, în timp ce investiția deține un activ ani la rând, de obicei într-un cont de investiții, pentru creștere și pentru veniturile pe care le aduce proprietatea.
Orizontul stabilește frecvența deciziilor. Traderul decide la fiecare poziție, adesea de mai multe ori pe săptămână, și urmărește prețul cât timp poziția este deschisă. Investitorul decide rar, cumpără și ține pe termen lung și lasă anii de creștere și dividendele să facă treaba. Orizontul stabilește și direcția. Traderul poate câștiga dintr-un preț în scădere luând o poziție short, în timp ce investitorul câștigă doar atunci când activul crește în valoare sau plătește venituri.
Trading-ul folosește adesea levierul, așa că o sumă depusă controlează o poziție de câteva ori mai mare. Investiția plătește de obicei prețul întreg al activului și îl deține. Un investitor care deține o acțiune primește dividendele ei, adică partea din profit pe care o companie o plătește acționarilor, în timp ce un trader care ține două zile un contract cu levier pe aceeași acțiune primește doar variația prețului. În schimb, trading-ul are trei avantaje pe care investiția nu le are: posibilitatea de a câștiga în ambele direcții, perioadele scurte de deținere și accesul la multe piețe dintr-un singur cont.
Pentru creștere pe ani, cu veniturile pe care le aduce proprietatea, se potrivește investiția. Pentru profit din mișcările de preț în ambele direcții se potrivește trading-ul, cu risc mai mare și cu mai mult din timpul tău. Mulți oameni fac ambele lucruri, cu bani separați, iar compararea trading-ului cu investițiile în raport cu obiectivele tale decide cât din acești bani primește fiecare activitate.
Trading-ul online se deosebește de cel offline prin felul în care ajunge ordinul pe piață. Offline, ordinul era transmis printr-un apel telefonic către un broker de bursă sau către un trader din sala de tranzacționare, în timp ce online traderul îl trimite electronic dintr-o platformă sau aplicație. Ce nu s-a schimbat este faptul că între trader și piață stă tot un broker autorizat și că riscul este același.
În Regatul Unit, schimbarea a început la Bursa de Valori din Londra cu Big Bang, reformele care au dereglementat City of London și au pus capăt comisioanelor fixe la tranzacțiile cu acțiuni. Tranzacționarea acțiunilor a trecut din sala de bursă pe ecrane la 27 octombrie 1986, iar sala s-a golit în câteva luni. Înainte de Big Bang, un client privat suna un broker de bursă, brokerul transmitea ordinul unui dealer din sală, iar prețul se întorcea tot prin telefon. Ecranul a ajuns la clienții privați odată cu internetul, la sfârșitul anilor 1990, iar în buzunarul lor odată cu smartphone-ul. Trading-ul online se mai numește trading electronic sau e-trading.
Trading-ul online a adus traderului de retail patru avantaje. Acces: un cont se deschide online, fără o relație cu un broker de bursă. Viteză: un ordin ajunge pe piață într-o fracțiune de secundă, iar prețurile în timp real se actualizează pe telefon. Cost: comisionul pentru o tranzacție a scăzut mult sub ce percepea un broker de bursă la telefon. Produse și program: o aplicație de trading oferă laolaltă acțiuni, valute, indici și mărfuri și cotează CFD-uri (contracte pentru diferență, care urmăresc prețul unei piețe fără deținerea activului) pe multe piețe aproape non-stop, mult dincolo de programul oricărei burse.
Structura unei tranzacții și riscul ei au rămas aceleași. Un broker autorizat ține în continuare contul și duce fiecare ordin pe piață, iar o tranzacție pierzătoare pierde aceiași bani, fie că ordinul a mers prin telefon în 1985, fie printr-o atingere pe aplicație astăzi. O aplicație face și mai ușor să tranzacționezi mai des, iar tranzacționatul mai des este un risc în sine.
Ce piețe se pot tranzacționa?
Cele șapte piețe care pot fi tranzacționate sunt enumerate mai jos.
- Acțiuni: acțiunile companiilor listate la o bursă, precum Bursa de Valori București (BVB; deschisă 10:00-17:45, ora României), sau Bursa de Valori din New York (NYSE) și Nasdaq, ambele în New York, deschise 16:30-23:00, ora României, cu o oră mai devreme timp de câteva săptămâni în martie și în jurul sfârșitului lui octombrie, când Statele Unite și Europa schimbă ora la date diferite. Prețul unei acțiuni se mișcă odată cu rezultatele companiei și cu știrile despre companie și sectorul ei, iar acțiunile companiilor mari se tranzacționează pe piețe adânci și lichide. Zilele de rezultate, când o companie raportează, sunt zilele în care acțiunea ei se mișcă cel mai mult, iar calendarul rezultatelor modelează de la o săptămână la alta cum funcționează trading-ul cu acțiuni.
- Indici: un singur preț care urmărește un coș de acțiuni, precum indicele BET pentru cele mai mari companii listate la Bursa de Valori București, S&P 500 pentru 500 de companii mari din SUA și Germany 40, denumirea pe care o dau brokerii indicelui german DAX, pentru 40 de companii germane mari. Un indice se mișcă odată cu economia, cu ratele dobânzii și cu rezultatele celor mai mari membri ai săi și, de obicei, se mișcă mai puțin decât o singură acțiune, pentru că coșul diluează știrile unei singure companii.
- Forex: prescurtare de la foreign exchange, adică piața valutară, cu monede tranzacționate în perechi, precum EUR/RON, euro contra leului românesc, și EUR/USD, euro contra dolarului. Forex este cea mai mare piață din lume, cu 9.600 de miliarde de dolari pe zi, potrivit Studiului trienal al Băncii Reglementelor Internaționale din aprilie 2025, și este deschisă 24 de ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Prețurile forex se mișcă în pips, a patra zecimală pentru majoritatea perechilor, iar pozițiile se dimensionează în loturi, unde un lot standard înseamnă 100.000 de unități din prima monedă a perechii. Ratele dobânzii, datele despre inflație și deciziile băncilor centrale, precum Banca Națională a României (BNR) și Rezerva Federală a SUA, mișcă o pereche valutară, iar perechile majore sunt printre cele mai lichide instrumente la care are acces un trader de retail, motiv pentru care trading-ul forex pentru începători pornește de obicei de la ele.
- Mărfuri: bunuri fizice de trei feluri, metale precum aurul și argintul, energie precum petrolul și gazele naturale și produse agricole precum grâul. Petrolul este cotat pe două repere, Brent din Marea Nordului și WTI (West Texas Intermediate) din SUA. Prețurile lor se mișcă odată cu cererea și oferta, cu geopolitica, care poate tăia peste noapte aprovizionarea cu petrol sau gaze, și cu dolarul american, în care sunt exprimate majoritatea mărfurilor. Aurul și petrolul se tranzacționează pe piețe lichide, produsele agricole pe piețe mai înguste, care se mișcă și în funcție de vreme, iar oferta fizică cântărește asupra fiecăreia dintre ele, ceea ce pune oferta fizică în centrul trading-ului cu mărfuri.
- Fonduri de investiții: coșuri de acțiuni, obligațiuni sau mărfuri al căror preț urmărește ceea ce dețin. ETF-urile sunt fonduri tranzacționate la bursă (exchange-traded funds). Sunt listate la o bursă și se tranzacționează ca acțiunile în timpul ședinței, în timp ce fondurile mutuale au un preț stabilit o dată pe zi, ceea ce le face mai potrivite pentru investiții decât pentru trading.
- Obligațiuni: împrumuturi acordate guvernelor și companiilor, care plătesc dobândă, precum titlurile de stat românești, și obligațiunile corporative. Prețurile obligațiunilor se mișcă în sens opus ratelor dobânzii, iar obligațiunile sunt o piață prin care unii traderi își tranzacționează opinia despre rate.
- Criptomonede: monede digitale precum Bitcoin, prima și cea mai mare, și Ether, moneda rețelei Ethereum, tranzacționate 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, și mult mai volatile decât acțiunile sau monedele. Accesul la instrumentele derivate pe criptomonede depinde de regulile fiecărei țări, așa că trading-ul cu criptomonede pentru începători pornește de la ceea ce permit regulile acolo unde locuiește traderul.
Fiecare dintre cele șapte piețe este o clasă de active, un grup de active cu trăsături asemănătoare, care se mișcă după același tip de știri.
Tabelul de mai jos prezintă cele șapte piețe, comparate după activul tranzacționat, exemple și trăsătura principală a fiecăreia.
| Piață | Activ tranzacționat | Exemple | Trăsătura principală |
|---|---|---|---|
| Acțiuni | Acțiunile companiilor listate | Acțiuni de pe Bursa de Valori București (BVB), NYSE și Nasdaq | Se mișcă cel mai mult în zilele de rezultate |
| Indici | Un singur preț pentru un coș de acțiuni | BET, S&P 500, Germany 40 | De obicei se mișcă mai puțin decât o singură acțiune |
| Forex | Monede în perechi | EUR/RON, EUR/USD | Cea mai mare piață; deschisă 24 de ore, cinci zile pe săptămână |
| Mărfuri | Bunuri fizice | Aur, argint, petrol Brent și WTI, gaze naturale, grâu | Cotate mai ales în dolari americani |
| Fonduri de investiții | Coșuri de acțiuni, obligațiuni sau mărfuri | ETF-uri, fonduri mutuale | ETF-urile se tranzacționează în ședință; fondurile mutuale au preț zilnic |
| Obligațiuni | Împrumuturi acordate guvernelor și companiilor | Titluri de stat românești, obligațiuni corporative | Prețurile se mișcă în sens opus ratelor dobânzii |
| Criptomonede | Monede digitale | Bitcoin, Ether | Deschise 24 de ore, șapte zile pe săptămână; mult mai volatile |
Cele mai accesibile piețe pentru un începător sunt cele mari și lichide, precum indicele BET, EUR/RON și acțiunile companiilor mari. Sunt cele mai accesibile pentru că spread-urile lor sunt înguste, prețurile lor sunt cotate continuu în timpul programului, iar știrile care le mișcă sunt larg raportate. Spread-ul este diferența dintre prețul de cumpărare și prețul de vânzare.
Prin ce produse se tranzacționează?
Cele trei produse folosite pentru a tranzacționa sunt enumerate mai jos.
- CFD-uri: un contract pentru diferență este un acord cu un broker care plătește diferența dintre prețul de deschidere și cel de închidere al unei piețe, înmulțită cu dimensiunea poziției. Un CFD are levier, poate fi deschis long sau short și nu dă proprietatea asupra activului, iar această combinație definește trading-ul cu CFD-uri pe orice piață, de la o singură acțiune până la un indice.
- Contracte futures: contracte tranzacționate pe o bursă de futures, precum ICE Futures Europe din Londra sau Chicago Mercantile Exchange (CME), pentru a cumpăra sau a vinde o cantitate stabilită dintr-un activ la un preț stabilit, la o dată viitoare, cu o dimensiune fixă a contractului și o dată de expirare. Bursa stabilește dimensiunea fiecărui contract, adesea mare, așa că prima cifră pe care o înveți despre trading-ul cu contracte futures este cât câștigă sau pierde un contract la fiecare punct cu care se mișcă prețul.
- Opțiuni: contracte care dau dreptul, dar nu obligația, de a cumpăra sau de a vinde un activ la un preț stabilit până la o dată stabilită, în schimbul unei prime plătite în avans. Cumpărătorul unei opțiuni riscă doar prima, în timp ce vânzătorul își asumă obligația și un risc mult mai mare, o diferență pe care trading-ul cu opțiuni pentru începători trebuie să o acopere înainte de orice strategie.
Cealaltă cale spre aceeași piață este deținerea activului: acțiuni sau ETF-uri cumpărate direct printr-un cont la broker și păstrate, fără niciun produs la mijloc. Cumpărarea directă funcționează doar long și fără levier, iar activul aparține cumpărătorului. Deținerea activului și tranzacționarea prețului său printr-un CFD sunt, așadar, două căi spre aceeași piață, care diferă prin ce permite, ce costă și ce protejează fiecare.
Tabelul de mai jos prezintă cele trei produse și cumpărarea directă, comparate după ce este fiecare, condițiile sale principale și proprietatea pe care o oferă.
| Cale | Ce este | Condiții principale | Proprietate |
|---|---|---|---|
| CFD-uri | Acord cu brokerul care plătește diferența de preț | Cu levier; long sau short | Niciuna |
| Contracte futures | Contract de bursă pentru a cumpăra sau a vinde mai târziu | Preț stabilit, dimensiune fixă, dată de expirare | Niciuna |
| Opțiuni | Dreptul, nu obligația, de a cumpăra sau a vinde | Preț și dată stabilite; primă plătită în avans | Niciuna |
| Cumpărare directă | Acțiuni sau ETF-uri păstrate într-un cont la broker | Doar long; fără levier | Activul aparține cumpărătorului |
Contractele futures și opțiunile sunt mai departe de un începător, pentru că dimensiunile contractelor, datele de expirare și stabilirea prețurilor durează mai mult de învățat decât un CFD sau o acțiune. CFD-urile sunt produse cu levier la care majoritatea conturilor de retail pierd bani.
Tranzacționarea fără deținerea activului diferă de cumpărarea lui prin proprietate. O acțiune cumpărată direct face din cumpărător un acționar, cu drepturi de acționar și dividende, în timp ce un CFD pe aceeași acțiune plătește variația prețului ei și nu dă niciunul dintre aceste drepturi. În schimb, CFD-ul permite să iei o poziție short și să tranzacționezi cu levier, cu prețul finanțării overnight, iar deținerea nu permite niciuna dintre cele două.
Să luăm o expunere de 6.000 lei la o singură acțiune. Cumpărată direct, acțiunea costă 6.000 lei plus comisionul brokerului, iar întreaga sumă iese din cont. Printr-un CFD cu o marjă de 20%, adică un levier de 5:1, aceeași expunere cere o depunere de 1.200 lei. O scădere de 10% a acțiunii costă 600 lei în ambele cazuri: pentru proprietar, a zecea parte din banii investiți; pentru traderul de CFD-uri, jumătate din suma depusă. Doar traderul de CFD-uri ar fi putut vinde primul și ar fi câștigat 600 lei din aceeași scădere.
Cele două căi diferă și prin costuri, impozite și protecții. Proprietarul plătește comisionul o dată, la cumpărare, și nicio taxă zilnică cât timp ține acțiunea. Traderul de CFD-uri plătește spread-ul și, pentru fiecare noapte în care poziția rămâne deschisă, finanțarea overnight, ceea ce face un CFD scump de ținut luni de zile. Cele două produse sunt impozitate diferit, iar tratamentul depinde de țară. Ambele căi sunt acoperite de o schemă de compensare dacă firma autorizată dă faliment: Fondul de Compensare a Investitorilor (FCI) pentru o firmă autorizată în România sau schema țării UE care a autorizat firma, o acoperire care nu se extinde niciodată asupra pierderilor din trading. Un client de retail care tranzacționează produse cu levier are și protecție împotriva soldului negativ (Legea nr. 126/2018, art. 104 alin. (5)), care oprește pierderea la banii din cont.
Pentru deținere pe ani se potrivește cumpărarea activului. Pentru mișcări de preț pe termen scurt, în ambele direcții, se potrivește un CFD, ales știind că majoritatea conturilor de retail care tranzacționează CFD-uri pierd bani.
Cum funcționează trading-ul?
Trading-ul funcționează prin trimiterea unui ordin dintr-o platformă sau aplicație către un broker, care fie îl împerechează în registrul de ordine al unei burse, fie îl execută singur, ca market maker, pe piața extrabursieră. O cumpărare se execută la prețul ask, iar o vânzare la prețul bid, prețurile se mișcă după cerere și ofertă, iar poziția rămâne deschisă până când un ordin opus o închide.
Un broker cotează fiecare piață cu două prețuri. Bid este prețul la care poți vinde, ask este prețul la care poți cumpăra, iar diferența dintre ele este spread-ul, primul cost al fiecărei tranzacții. O cotație pe indicele BET ar putea arăta 35.095 / 35.100. Vinzi la 35.095 și cumperi la 35.100, iar o poziție cumpărată la 35.100 pornește cu 5 puncte în minus, pentru că, dacă ai vinde-o imediat, s-ar executa la 35.095.
Traseul ordinului depinde de produs. O acțiune cumpărată direct merge la o bursă precum Bursa de Valori București (BVB), unde registrul de ordine (order book) listează ordinele de cumpărare și de vânzare la fiecare preț și le împerechează când se întâlnesc. Un CFD se tranzacționează extrabursier (over the counter, OTC). Pe piața extrabursieră, brokerul acționează ca market maker, își cotează propriile prețuri bid și ask pornind de la prețul pieței subiacente și ia cealaltă parte a tranzacției.
Prețurile se mișcă după cerere și ofertă. Când cumpărătorii sunt mai grăbiți decât vânzătorii, acceptă prețuri mai mari și ridică prețul ask. Când vânzătorii sunt mai grăbiți, acceptă prețuri mai mici și lovesc prețul bid. Cumpărătorii și vânzătorii sunt ceilalți traderi, investitori individuali de retail și instituții precum băncile și fondurile, ale căror ordine combinate formează prețul. O tranzacție implică, așadar, tu, brokerul și fie bursa în care ordinul tău se întâlnește cu al altui trader, fie market maker-ul care îl preia.
Poziția rămâne apoi deschisă, câștigând sau pierzând la fiecare mișcare a prețului, până când un ordin opus o închide. O vânzare închide o cumpărare, iar o cumpărare închide o vânzare. Trei verigi ale lanțului decid cea mai mare parte din rezultat: brokerul care duce ordinul, levierul care dimensionează poziția și ordinele care o deschid și o închid.
Trading-ul online trece printr-un broker pentru că un client de retail nu poate tranzacționa direct la bursă. Un broker online este firma autorizată care deschide contul de tranzacționare al clientului, ține banii din el, pune la dispoziție platforma și execută fiecare ordin, fie trimițându-l la o bursă, fie luând cealaltă parte a tranzacției ca market maker.
Doar firmele membre pot tranzacționa la o bursă, iar calitatea de membru cere capital, sisteme și supraveghere pe care o persoană fizică nu le are. Brokerul este autorizat de autoritatea din țara în care servește clienți, în România ASF, sau de autoritatea din altă țară a UE, în baza pașaportului european, iar autorizarea este cea care îi permite să țină banii clienților de retail și să ducă ordinele lor. Deschiderea unui cont începe cu verificări de identitate, cunoscute ca KYC (know your customer, cunoașterea clientului), pe care legea le cere împotriva fraudei și a spălării banilor. Firma ține apoi banii clienților segregați de ai ei, în conturi separate, astfel încât creditorii firmei să nu îi poată pretinde dacă firma dă faliment.
Execuția urmează unul din două modele, iar fiecare modelează prețul pe care îl primește clientul. În primul, brokerul trimite ordinul la o bursă, iar clientul primește prețul bursei, de obicei plus un comision. În al doilea, brokerul este market maker. Brokerul cotează prețul, ia cealaltă parte a tranzacției și câștigă din spread, deci prețul clientului este propria cotație a brokerului, derivată din piața subiacentă. Multe firme folosesc ambele modele, acțiunile prin bursă și CFD-urile ca market maker, și chiar și cei mai buni brokeri online execută fiecare ordin printr-unul dintre cele două.
Levierul funcționează într-o tranzacție permițând ca o sumă depusă, marja, să deschidă o poziție de multe ori mai mare, astfel încât brokerul calculează profitul și pierderea pe întreaga poziție, nu pe suma depusă. Pe un CFD pe indicele BET în valoare de 60.000 lei, o marjă de 10% înseamnă 6.000 lei depuși, adică un levier de 10:1. O mișcare de 1% a indicelui câștigă sau pierde 600 lei, a zecea parte din suma depusă.
Marja și levierul exprimă același raport. O marjă de 5% înseamnă o poziție de 20 de ori mai mare decât suma depusă, adică 20:1. O marjă de 3,33% înseamnă 30:1, iar o marjă de 20% înseamnă 5:1. Brokerul nu împrumută traderului nimic de cheltuit. Levierul este expunere, iar traderul suportă câștigul sau pierderea pe întreaga sumă de 60.000 lei.
Cu indicele BET la 35.100, un spread de 5 puncte înseamnă aproximativ 0,014% din preț, adică circa 8,55 lei la o poziție de 60.000 lei, și se scade din ambele rezultate. O creștere de 1% câștigă 600 lei și lasă 591,45 lei după spread. O scădere de 1% pierde 600 lei și costă 608,55 lei cu tot cu spread. O mișcare de 10% împotriva poziției ia 6.000 lei, întreaga sumă depusă.
Pe măsură ce pierderile erodează contul, brokerul urmărește equity-ul (suma depusă plus sau minus rezultatul pozițiilor deschise). Când equity-ul nu mai ajunge pentru marja cerută de poziție, un apel în marjă avertizează traderul să adauge bani sau să reducă poziția, iar dacă equity-ul continuă să scadă, brokerul închide poziții înainte ca contul să se golească. Apelul în marjă și închiderea forțată a pozițiilor sunt cele două măsuri de siguranță încorporate în funcționarea levierului, iar niciuna nu schimbă aritmetica. Levierul are el însuși o limită în România, unde ASF stabilește cât poate folosi cel mult un client de retail, piață cu piață.
Cele patru ordine care deschid și închid o tranzacție sunt enumerate mai jos.
- Ordin la piață (market order): se execută acum, la cel mai bun preț disponibil, deci o cumpărare se execută la prețul ask, iar o vânzare la prețul bid. Execuția este sigură, prețul nu, iar pe o piață rapidă prețul poate fi mai prost decât cel de pe ecran.
- Ordin limită: se execută la prețul stabilit de tine sau la unul mai bun, o cumpărare la limită sau sub ea și o vânzare la limită sau peste ea. Prețul este sigur, execuția nu, pentru că ordinul nu se execută niciodată dacă piața nu atinge limita.
- Ordin stop-loss: închide poziția când prețul atinge un nivel de pierdere stabilit. Un stop-loss nu este garantat, pentru că ordinul se execută la următorul preț disponibil când prețul sare peste nivel, peste noapte sau la știri. Acel preț poate fi mult dincolo de nivel. Stop-urile garantate închid exact la nivel, iar unii brokeri le oferă contra unei prime.
- Ordin take-profit: închide poziția când prețul atinge ținta, fixând câștigul fără ca traderul să stea cu ochii pe ecran.
Care sunt principalele stiluri de trading?
Ceea ce definește cele patru stiluri principale de trading este cât timp ține un trader o poziție. Ele sunt enumerate mai jos, de la cel mai scurt timp de deținere la cel mai lung.
- Scalping: poziții ținute de la secunde la minute, de multe ori pe zi, pentru a prinde mișcări mici. Costurile cântăresc cel mai mult în scalping, pentru că traderul plătește spread-ul la fiecare tranzacție, iar fiecare câștig este mic.
- Day trading: poziții deschise și închise în aceeași ședință, deci traderul nu ține niciuna peste noapte și nu plătește finanțare overnight. Day trading-ul cere ore în fața ecranului cât timp piața este deschisă.
- Swing trading: poziții ținute de la zile la săptămâni pentru a prinde o oscilație a prețului. Pozițiile cu levier plătesc finanțare overnight, iar prețul poate face gap între ședințe.
- Position trading: poziții ținute de la săptămâni la luni pe un trend mai larg, apropiate de investiții ca orizont, dar vizând în continuare mișcarea prețului. Finanțarea overnight pe o poziție cu levier se adună de-a lungul lunilor.
Un stil este intervalul de timp, iar o strategie este setul de reguli din interiorul lui: când intri, unde ieși și cât riști. Strategiile de trading obișnuite includ trend following, care tranzacționează în direcția trendului, breakout trading, care intră când prețul iese dintr-un interval, și range trading, care cumpără aproape de partea de jos a unui interval și vinde aproape de partea de sus. Trading-ul algoritmic se află pe o altă axă, pentru că descrie cine execută tranzacțiile, un software care urmează reguli scrise, iar un algoritm poate face scalping sau poate ține poziții săptămâni. Swing trading-ul și position trading-ul se verifică doar de una-două ori pe zi, ceea ce le face stilurile care se potrivesc pe lângă un job, în timp ce scalping-ul și day trading-ul ocupă chiar orele de program. Timpul de deținere este axa care ordonează principalele tipuri de trading, iar aceeași piață poate fi tranzacționată în oricare dintre cele patru stiluri.
Cum se câștigă bani din trading?
Se câștigă bani din trading atunci când o poziție se închide la un preț mai bun decât cel la care s-a deschis. O poziție long cumpără și apoi vinde mai sus, iar o poziție short vinde și apoi răscumpără mai jos. Profitul sau pierderea este egală cu variația prețului înmulțită cu dimensiunea poziției, minus costurile, iar pe mai multe tranzacții rezultatul depinde de mărimea câștigurilor față de pierderi.
Să luăm 100 de acțiuni cumpărate la 30,00 lei, o poziție de 3.000 lei. Vândute la 33,00 lei, poziția câștigă 3,00 lei × 100 = 300 lei. Vândute la 27,00 lei, pierde 300 lei, ambele înainte de costuri. Aceeași mișcare făcută short, vânzând 100 de acțiuni la 30,00 lei și răscumpărându-le la 27,00 lei, câștigă 300 lei. Calculul înmulțește variația prețului cu dimensiunea poziției, niciodată cu suma depusă. Suma depusă poate fi doar o fracțiune din 3.000 lei când se folosește levier, iar câștigul sau pierderea rămâne tot 300 lei.
Costurile se scad din fiecare rezultat, începând cu spread-ul, pe care poziția îl traversează în clipa în care se deschide. O tranzacție trebuie să se miște mai mult decât costurile ei înainte de a arăta profit, așa că o metodă care câștigă puțin și des poate pierde bani după ce traderul a plătit spread-ul și celelalte taxe.
Pe mai multe tranzacții, cât de des are dreptate un trader contează mai puțin decât cât aduc câștigurile față de cât costă pierderile. Un trader care câștigă șase tranzacții din zece tot pierde bani dacă fiecare pierdere este de două ori mai mare decât fiecare câștig.
Rezultatul la care ajung cei mai mulți traderi de retail este o pierdere. Acea pierdere apare într-o cifră pe care o publică firmele ce oferă CFD-uri, ponderea conturilor lor de retail care pierd bani. IG Markets este un furnizor britanic de spread bets și CFD-uri, iar în ghidul său pentru Regatul Unit din 13 iulie 2026 declara, de exemplu, că 68% din conturile investitorilor de retail pierd bani tranzacționând spread bets și CFD-uri cu firma. Se poate trăi din trading, dar o minoritate ajunge acolo, după ani de practică și cu un cont suficient de mare ca să acopere costul vieții cu câștigurile normale. Perseverența singură nu duce acolo. Economiștii Fernando Chague, Rodrigo De-Losso și Bruno Giovannetti au urmărit cele 19.646 de persoane care au început day trading cu contracte futures pe Ibovespa, principalul indice bursier al Braziliei, între 2013 și 2015, și au constatat că 97% dintre cei care au continuat mai mult de 300 de zile au pierdut bani.
Ce tipuri de analiză ghidează o tranzacție?
Cele trei tipuri de analiză care ghidează o tranzacție sunt enumerate mai jos.
- Analiza tehnică: studiază prețul în sine pe grafice, cu trendurile lui, volumul tranzacționat, nivelurile de suport și de rezistență la care prețul s-a întors înainte și indicatorii calculați din prețurile trecute, precum mediile mobile și Relative Strength Index (RSI). Analiza tehnică pornește de la ideea că felul în care s-a mișcat o piață spune ceva despre cum se va mișca în continuare.
- Analiza fundamentală: studiază ce ar trebui să determine valoarea unui activ, precum rezultatele unei companii, datele economice precum inflația și ocuparea forței de muncă, și ratele dobânzii, pe care BNR le stabilește pentru România. O decizie privind rata dobânzii poate mișca leul românesc, indicele BET și titlurile de stat românești în câteva secunde.
- Analiza sentimentului: studiază poziționarea și fluxurile celorlalți participanți, cum sunt poziționați traderii și cât de aglomerată a devenit una dintre părțile unei piețe. Datele ei provin din surse precum raportul săptămânal Commitments of Traders, în care Commodity Futures Trading Commission (CFTC) din SUA arată cum sunt poziționați marii participanți de pe piețele de futures, și ponderea clienților long sau short pe care o publică mulți brokeri. Analiza sentimentului citește o parte aglomerată ca pe un avertisment, pentru că rămân puțini cumpărători care să împingă prețul mai sus odată ce majoritatea traderilor îl dețin deja.
Tabelul de mai jos prezintă cele trei tipuri de analiză, comparate după ce studiază fiecare, instrumentele și datele tipice și felul în care citește piața.
| Analiză | Ce studiază | Instrumente și date tipice | Cum citește piața |
|---|---|---|---|
| Tehnică | Prețul pe grafice | Trenduri, volum, suport și rezistență, medii mobile, RSI | Mișcările trecute spun ceva despre următoarea |
| Fundamentală | Ce determină valoarea unui activ | Rezultatele companiilor, inflația, ocuparea forței de muncă, ratele dobânzii | Rezultatele, datele și deciziile privind ratele mișcă prețurile |
| Sentiment | Poziționarea și fluxurile celorlalți participanți | Raportul Commitments of Traders; ponderile long/short ale brokerilor | O parte aglomerată este un avertisment |
Majoritatea traderilor combină cele trei tipuri de analiză, folosind elementele fundamentale pentru motivul de a tranzacționa și graficul pentru momentul intrării. Performanțele din trecut nu sunt un indicator fiabil al rezultatelor viitoare, fie că trecutul este un grafic, istoricul unei strategii sau propria serie de tranzacții.
Interpretarea formațiunilor grafice în trading înseamnă analizarea formei și a contextului formațiunilor de preț pentru a deduce ce sugerează acestea despre direcția viitoare a prețului. Traderii interpretează formațiunile grafice după cine controlează piața (cumpărătorii sau vânzătorii), direcția probabilă a breakout-ului și țintele posibile de preț. Interpretarea formațiunilor grafice înseamnă a înțelege ce sugerează forma mișcării prețului în privința schimbărilor sau continuărilor de trend și a acționa pe baza acestor concluzii. Traderii transformă formațiunea vizuală într-un plan de trading: identifică o formațiune, așteaptă finalizarea sau confirmarea ei, apoi intră în tranzacție și o gestionează citind ce implică formațiunea pentru stop și pentru țintă.
Interpretarea formațiunilor grafice este un amestec de reguli tehnice și un strop de artă, deoarece experiența ajută la deosebirea formațiunilor cu probabilitate mare de cele false și la citirea contextului (formațiuni în contextul unor trenduri mai largi sau al altor semnale). Cu practica, traderii capătă simțul formațiunilor în care pot avea încredere și al cât de agresiv să le tranzacționeze.
Comportamentul volumului face parte din interpretarea formațiunilor grafice. Multe formațiuni sunt considerate mai fiabile dacă sunt însoțite de anumite modele de volum. De exemplu, la o formațiune cap și umeri, volumul este de obicei cel mai mare pe umărul stâng și pe cap, apoi scade și crește brusc la ruperea liniei gâtului. Un trader care vede volumul crescând brusc la ruperea liniei gâtului interpretează asta ca o confirmare a unei vânzări puternice și, deci, a unei inversări valide. La un steag (flag), volumul în scădere în timpul formării steagului și apoi în creștere la breakout este un semn clasic că continuarea este reală. Mulți traderi dedică multe ore de studiu înțelegerii perfecte a formațiunilor grafice din trading și a regulilor lor.
Interpretarea formațiunilor de lumânări japoneze în trading înseamnă analizarea formei și a poziției uneia sau mai multor lumânări pentru a deduce sentimentul actual al pieței și mișcările posibile care urmează. Traderii urmăresc unde apare o formațiune de lumânări (după un trend ascendent, descendent sau într-o consolidare) și ce semnifică formațiunea despre dinamica dintre cumpărători și vânzători, apoi folosesc informația pentru a lua decizii de trading.
Interpretarea formațiunilor de lumânări înseamnă a citi povestea pe care o spune fiecare formațiune despre cine câștigă între tauri (bulls) și urși (bears), apoi a face un pariu probabilistic că această poveste va continua să se desfășoare în direcția indicată. Combinând cunoașterea formațiunilor (cunoscând, de exemplu, regulile exacte ale formațiunii „shooting star”) cu poziționarea (a apărut la un nivel de rezistență după o creștere lungă), traderii decid să cumpere, să vândă sau să stea deoparte. Formațiunile de lumânări condensează multe informații de preț într-un semnal compact. Interpretând corect formațiunile de lumânări japoneze, de preferință cu semnale de confirmare precum creșterea volumului, traderii anticipează mișcările pe termen scurt ale pieței și își ajustează pozițiile în consecință.
Formațiunile de lumânări se interpretează într-un context de piață mai larg, fie că este un trend ascendent, unul descendent sau un interval. În trendurile descendente, formațiuni precum Hammer sau Morning Star sugerează o inversare ascendentă, iar în trendurile ascendente, formațiuni precum Shooting Star sau Evening Star avertizează asupra unui posibil vârf. Formațiunile din mai multe lumânări (de exemplu, Bullish Engulfing sau Bearish Engulfing) subliniază schimbările de impuls de la vânzători la cumpărători sau invers.
Traderii caută adesea confirmare în lumânările următoare, în analiza volumului sau în alinierea cu nivelurile importante de suport și rezistență. Intervalele de timp mai mari (graficele zilnice sau săptămânale) dau, de regulă, mai multă greutate acestor formațiuni decât intervalele mai scurte.
Care sunt costurile trading-ului online?
Cele patru costuri ale trading-ului online sunt enumerate mai jos.
- Spread: diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare, plătită la deschidere, pentru că o poziție se deschide la prețul ask și s-ar închide la prețul bid. La o poziție de 60.000 lei, un spread de 0,1% costă aproximativ 60 lei la deschidere. Niciun rând din extras nu arată spread-ul, pentru că el se află în interiorul celor două prețuri, iar aceasta este, în practică, semnificația spread-ului pentru un trader: o taxă plătită la fiecare tranzacție fără să fie facturată.
- Comision: o taxă pe care brokerul o percepe peste preț. Cumpărarea directă de acțiuni costă de obicei o taxă fixă pe tranzacție, în timp ce CFD-urile pe acțiuni au de obicei un comision de aproximativ 0,1% din valoarea tranzacției, 60 lei la o poziție de 60.000 lei, perceput la deschiderea poziției și din nou la închiderea ei.
- Finanțare overnight: o taxă zilnică pe pozițiile cu levier ținute peste ora limită zilnică a brokerului, calculată ca valoarea poziției × rata anuală ÷ 365. La o poziție de 60.000 lei cu o rată anuală de 8,75%, o noapte costă aproximativ 14,38 lei.
- Conversie valutară: un comision procentual pe piețele cotate în alte monede decât leul, precum acțiunile americane în dolari, perceput când brokerul convertește banii și din nou când rezultatul revine în lei.
Tabelul de mai jos prezintă cele patru costuri, comparate după ce acoperă fiecare, cum se calculează și când se percepe.
| Cost | Se aplică la | Cum se calculează | Când se percepe |
|---|---|---|---|
| Spread | Fiecare tranzacție | Diferența dintre cumpărare și vânzare; 0,1% înseamnă aproximativ 60 lei la 60.000 lei | La deschidere |
| Comision | Acțiuni cumpărate direct; CFD-uri pe acțiuni | Taxă fixă pe tranzacție; în jur de 0,1% la CFD-urile pe acțiuni | La fiecare tranzacție; la CFD-urile pe acțiuni, la deschidere și la închidere |
| Finanțare overnight | Poziții cu levier ținute peste ora limită zilnică | Valoare × rata anuală ÷ 365; aproximativ 14,38 lei pe noapte la 8,75% pentru 60.000 lei | În fiecare noapte în care poziția rămâne deschisă |
| Conversie valutară | Piețe cotate în alte monede decât leul | Comision procentual | La conversie și la revenirea în lei |
Fiecare cost este mic la o singură tranzacție și se adună odată cu frecvența. Un trader care deschide 200 de poziții pe an, cu un spread de 60 lei fiecare, plătește 12.000 lei doar în spread-uri, un cost pe care tranzacțiile trebuie să-l recupereze înainte de orice profit.
Care sunt riscurile trading-ului?
Cele șase surse ale pierderilor din trading sunt enumerate mai jos.
- Levier: o pierdere crește odată cu întreaga poziție, nu cu suma depusă, așa că o mișcare de 5% împotriva unei poziții cu levier 20:1 ia întreaga marjă.
- Volatilitate și gap-uri: prețurile sar la știri, la rezultatele unei companii și la datele economice, precum și în orele în care piața este închisă. Un preț care se deschide departe de închiderea anterioară sare peste toate nivelurile dintre ele, inclusiv un stop-loss. La 15 ianuarie 2015, Banca Națională a Elveției a renunțat fără avertisment la pragul minim de 1,20 franci elvețieni pe euro, iar francul s-a apreciat cu peste 30% față de euro la apogeul mișcării, înainte de a încheia ziua cu aproximativ 15% mai sus.
- Overtrading: tranzacționarea prea des ridică costurile și scade rezultatele. Brad Barber și Terrance Odean, în Trading Is Hazardous to Your Wealth (Journal of Finance, 2000), au studiat conturile de brokeraj ale gospodăriilor americane din 1991 până în 1996 și au constatat că gospodăriile care au tranzacționat cel mai mult au câștigat 11,4% pe an, față de 17,9% pentru piață.
- Emoții: frica și lăcomia strică planul, cel mai des după pierderi, când un trader mărește dimensiunea ca să recupereze banii sau ține o poziție pierzătoare sperând că prețul se întoarce. Terrance Odean a găsit a doua deprindere în înregistrările a 10.000 de conturi de la un mare broker american de tip discount, între 1987 și 1993 (Journal of Finance, 1998). Investitorii au arătat o preferință puternică pentru a-și vinde acțiunile câștigătoare mai degrabă decât pe cele pierzătoare, un tipar cunoscut sub numele de efectul de dispoziție (disposition effect). Psihologia tradingului este studiul acestor reacții și al disciplinei care le ține departe de plan.
- Execuție și slippage: pe piețele rapide, un ordin se execută la un preț mai prost decât cel intenționat. Diferența se numește slippage și se scade din rezultat.
- Escrocherii în trading: firmele neautorizate, firmele clonă care copiază numele uneia autorizate, pontele de pe rețelele sociale și promisiunile de randamente garantate iau banii începătorilor fără nicio tranzacție. FCA, autoritatea financiară din Regatul Unit, a primit 14.504 sesizări privind activități neautorizate între ianuarie și august 2024, iar verificarea fiecărei firme în registrul autorității și în lista ei de avertizare este prima regulă pentru a recunoaște escrocheriile din trading.
Da, pierderile din trading pot depăși suma investită pe o poziție cu levier, pentru că pierderea crește odată cu întreaga poziție, iar un gap de preț o poate duce dincolo de suma depusă înainte ca brokerul să apuce să închidă poziția. Un client de retail care tranzacționează CFD-uri este protejat de protecția împotriva soldului negativ, cerută de regulile ASF (Legea nr. 126/2018, art. 104 alin. (5)), care există tocmai pentru că pierderea poate depăși suma depusă și care oprește pierderea la banii din cont.
Pe o poziție de 60.000 lei ținută cu o marjă de 3.000 lei, o scădere de 5% ia întreaga sumă depusă. Un gap de 10% peste noapte ia 6.000 lei, de două ori suma depusă, indiferent dacă vine din rezultatele unei companii sau dintr-un șoc politic, iar închiderea poziției de către broker nu poate acționa la un preț pe care piața l-a sărit. Nici un stop-loss nu plafonează pierderea într-un gap, pentru că stop-ul se execută la următorul preț disponibil.
Protecția împotriva soldului negativ mută pierderea de dincolo de zero de la client la broker. Când contul scade sub zero, brokerul șterge soldul negativ. În România, conform regulilor ASF (Legea nr. 126/2018, art. 104 alin. (5)), pierderea unui client de retail pe CFD-uri se oprește la banii din cont. Protecția aparține doar clienților de retail și acoperă contul, nu o singură tranzacție, așa că tot soldul contului poate fi totuși pierdut.
Riscul unei tranzacții este limitat prin trei decizii pe care traderul le ia înainte de a intra în ea. Traderul decide mai întâi cât poate pierde cel mult tranzacția. Apoi stabilește ieșirea la prețul la care piața dovedește că ideea a fost greșită. În final, dimensionează poziția astfel încât pierderea la acea ieșire să fie egală cu suma stabilită. Dimensiunea poziției este deci egală cu riscul împărțit la distanța de la intrare până la ieșire.
Pierderea oricărei tranzacții este dimensiunea ei înmulțită cu distanța de la intrare la ieșire. Riscul vine primul, de obicei 0,5% până la 1% din cont pe tranzacție. Ieșirea vine a doua, la prețul la care motivul tranzacției nu se mai susține. Dimensiunea rezultă din cele două. Un stop mai larg înseamnă o poziție mai mică, așa că pierderea rămâne la suma stabilită, indiferent de piață.
Un ordin stop-loss închide poziția la ieșire, cu excepția unui gap, când ordinul se execută la următorul preț disponibil. O țintă la cel puțin dublul distanței până la stop face ca fiecare câștig să valoreze cel puțin două pierderi, așa că un trader care câștigă mai puțin de jumătate din tranzacții poate totuși să iasă în câștig.
Limitele de deasupra unei singure tranzacții protejează contul pe o serie de pierderi. Pe o astfel de serie, contul scade de la maximul său, iar acea scădere este drawdown-ul. Pentru a plafona drawdown-ul, o limită zilnică sau săptămânală de pierdere oprește tranzacționarea odată ce contul a pierdut o sumă stabilită. A doua limită este diversificarea, repartizarea riscului pe mai multe poziții și piețe, care restrânge cât de mult poate răni contul o singură tranzacție sau o singură piață. Limitele pe fiecare tranzacție și pe întregul cont alcătuiesc împreună gestionarea riscului.
Un plan de trading scrie toate aceste limite înainte de prima tranzacție: piețele, motivul intrării, riscul pe tranzacție, stopul și ținta, și limitele de pierdere. Modurile frecvente în care începătorii pierd bani vin din lăsarea acestor limite nestabilite.
Ce particularități are trading-ul online în România?
Particularitățile trading-ului online în România sunt autoritatea de reglementare, regulile privind produsele cu levier pentru clienții de retail și impozitele care separă modurile de a tranzacționa. Autoritatea de reglementare din România este ASF, iar un trader verifică o firmă în registrul ei (Registrul instrumentelor și investițiilor financiare) sau, pentru o firmă autorizată în altă țară a UE, în registrul autorității de reglementare din acea țară. Piețele, cumpărarea directă și CFD-urile, mecanismul unei tranzacții și costurile ei funcționează ca peste tot în lumea CFD-urilor.
Un trader din România ajunge pe aceleași piețe pe aceleași două căi, deținând activul sau speculând cu un CFD, plătește aceleași tipuri de costuri și urmează același lanț, de la ordin până la închidere. Un începător din România poate cumpăra acțiuni și fonduri, iar CFD-urile sunt calea de speculație.
Cadrul din jurul acestor căi este ceea ce se schimbă. ASF autorizează fiecare firmă stabilită în România care servește clienți de retail, iar o firmă autorizată de autoritatea din altă țară a UE îi servește în baza pașaportului european. ASF ține registrul în care se verifică o firmă. Regulile ASF limitează produsele cu levier pentru clienții de retail. În România, câștigurile din acțiuni cumpărate direct și câștigurile din CFD-uri sunt impozitate conform impozitului românesc pe câștigurile din investiții.
Trading-ul online este reglementat de ASF prin autorizare, sau de autoritatea din altă țară a UE, în baza pașaportului european. Fiecare firmă care lucrează cu clienți de retail în România trebuie să fie autorizată de ASF sau de autoritatea din altă țară a UE, în baza pașaportului european, să apară în registrul public al ASF (Registrul instrumentelor și investițiilor financiare), să țină banii clienților segregați și să aplice regulile pentru clienții de retail privind produsele cu levier. Dacă o firmă autorizată dă faliment, FCI pentru o firmă autorizată în România sau schema țării UE care a autorizat firma acoperă până la echivalentul în lei al sumei de 20.000 de euro pe investitor, dar nu pierderile din trading.
O firmă care vrea să lucreze cu clienți de retail în România depune cerere la ASF, care îi verifică capitalul, sistemele și persoanele care o conduc înainte de a acorda permisiunea și apoi o supraveghează. O firmă autorizată de autoritatea din altă țară a UE servește clienți în România în baza pașaportului european. O firmă autorizată apare în Registrul instrumentelor și investițiilor financiare, baza de date publică a ASF, cu permisiunile, adresa, site-ul și numărul de telefon. Odată autorizată, firma trebuie să țină banii clienților în conturi segregate și să aplice regulile ASF pentru clienții de retail privind produsele cu levier. FCI este plasa de siguranță dacă firma dă faliment, iar pentru o firmă autorizată în altă țară a UE plasa de siguranță este schema acelei țări. FCI plătește până la echivalentul în lei al sumei de 20.000 de euro pe investitor pentru banii și investițiile pe care firma nu le mai poate returna și nu plătește niciodată pentru pierderile făcute prin trading.
ASF ține și o listă de avertizare (Alerte investitori) cu firmele care lucrează cu clienți din România fără permisiune și cu firmele clonă, care copiază numele sau site-ul unei firme autorizate pentru a lua depuneri de la oameni care cred că au de-a face cu firma adevărată.
Verificarea dinainte de a depune bani durează câteva minute. Caută numele firmei în registrul public al ASF (Registrul instrumentelor și investițiilor financiare), confirmă că site-ul și numărul de telefon coincid cu cele care ți-au fost date și caută același nume în lista de avertizare. O firmă care nu este în registru sau ale cărei date nu coincid nu trebuie să primească niciun ban. Verificarea registrului și a listei de avertizare este partea din reglementarea trading-ului online care revine cititorului, nu firmei.
Cele patru reguli ale ASF care limitează trading-ul cu levier pentru clienții de retail sunt enumerate mai jos.
- Limite de levier: la CFD-uri, un client de retail poate folosi cel mult 30:1 pe perechile valutare majore, până la 5:1 pe acțiunile individuale.
- Închiderea pozițiilor la nivelul marjei (margin close-out): firma închide pozițiile unui client de retail când equity-ul din cont scade la jumătate din marja cerută de pozițiile deschise.
- Protecția împotriva soldului negativ: conform regulilor ASF (Legea nr. 126/2018, art. 104 alin. (5)), pierderea unui client de retail pe CFD-uri se oprește la banii din cont, iar firma absoarbe orice sold sub zero.
- Limite pentru instrumentele derivate pe criptomonede: ASF permite clienților de retail să tranzacționeze instrumente derivate pe criptomonede doar în limita unui levier maxim de 2:1.
Tabelul de mai jos prezintă cele cinci grupuri de piețe din limitele de levier, comparate după levierul maxim pe care îl poate folosi un client de retail.
| Piețe | Levier maxim pentru clienții de retail |
|---|---|
| Perechi valutare majore | 30:1 |
| Alte perechi valutare, aur și indici bursieri majori | 20:1 |
| Alți indici bursieri și mărfuri, în afară de aur | 10:1 |
| Acțiuni individuale și alte active | 5:1 |
| Instrumente derivate pe criptomonede | 2:1 |
Cele patru reguli protejează doar clienții de retail. Un client clasificat ca profesionist, ceea ce cere promovarea testelor stabilite de ASF, renunță la limitele de levier, la închiderea pozițiilor la nivelul marjei, la protecția împotriva soldului negativ și la limitele pentru instrumentele derivate pe criptomonede și poate pierde mai mult decât suma depusă și datora diferența firmei.
Trading-ul în România este impozitat pe câștiguri conform impozitului românesc pe câștigurile din investiții, care depinde de broker: 3% sau 6% reținut de un broker românesc, 16% declarat de investitor în cazul unui broker străin, iar niciun cont nu scutește trading-ul de impozit. Câștigurile din acțiuni într-un cont de investiții obișnuit și câștigurile din CFD-uri sunt impozitate conform impozitului românesc pe câștigurile din investiții.
Niciun cont din România nu scutește de impozit investițiile cumpărate direct.
Un investitor ține acțiuni într-un cont de investiții obișnuit, și se pot aplica două impozite. Câștigurile din vânzarea acțiunilor sunt supuse impozitului românesc pe câștigurile din investiții, la fel ca și câștigurile din CFD-uri. Dividendele primite sunt supuse unui impozit de 16% (reținut la sursă pentru dividendele românești, declarat de investitor pentru cele străine). Cumpărarea de acțiuni nu atrage în România taxă de timbru sau un impozit similar la achiziție (România nu are un impozit pe tranzacțiile financiare cu acțiuni), iar CFD-urile nu atrag nici ele unul. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) stabilește aceste reguli, iar efectul lor depinde de situația personală și se poate schimba.
Tabelul de mai jos prezintă două căi spre o piață, comparate după formă, impozitul pe randamentele lor și impozitul pe tranzacție pe care îl implică.
| Cale | Formă | Impozit | Impozit pe tranzacție |
|---|---|---|---|
| Cont de investiții | Acțiuni deținute direct | 3% sau 6% reținut de un broker românesc; 16% declarat de investitor în cazul unui broker străin; 16% pe dividende | Niciunul |
| CFD-uri | Contract, dimensionat în contracte | Aceleași două regimuri (16% în cazul unui broker străin) | Niciunul |
Deținerea pe ani și speculația sunt separate prin impozit. Impozitul pe câștigurile din CFD-uri este stabilit de impozitul românesc pe câștigurile din investiții.
Ce trebuie verificat la un broker înainte de a tranzacționa online?
Cele șapte verificări de făcut la un broker înainte de a tranzacționa online sunt enumerate mai jos.
- Autorizare: firma este autorizată de autoritatea de reglementare, apare în registrul public al acesteia, nu figurează în lista ei de avertizare și nu este o clonă care folosește numele unei firme autorizate. O firmă care nu trece această verificare nu mai are nevoie de alte verificări.
- Entitatea juridică: societatea autorizată care va ține contul tău, numită în contractul de cont. Grupurile internaționale conduc mai multe societăți în țări diferite, iar protecțiile pe care le primești sunt cele ale societății care ține contul tău.
- Protecțiile clientului: banii clienților ținuți segregat de ai firmei, protecție împotriva soldului negativ pentru clienții de retail și o schemă de compensare care plătește dacă firma dă faliment, niciodată pentru pierderile din trading.
- Produse și piețe: calea de care ai nevoie, cumpărare directă, CFD-uri sau ambele, pe piețele pe care vrei să tranzacționezi.
- Costuri: costurile unei tranzacții, spread, comision, finanțare overnight și conversie valutară, citite în lista de prețuri a firmei, nu în reclamele ei.
- Platformă și aplicație: instrumentele pe care le vei folosi la fiecare ordin, care trebuie să fie stabile, clare și rapide și pe care ar trebui să le încerci înainte de a decide care este cea mai bună platformă de trading pentru felul în care tranzacționezi.
- Cont demo: un cont demo gratuit, pe aceeași platformă și cu aceleași prețuri ca în contul real, pentru a exersa înainte ca vreun ban să fie în joc.
Ordinea verificărilor contează, pentru că o firmă care nu trece prima verificare nu merită evaluată după costuri sau aplicații. Odată ce mai multe firme trec primele trei verificări, compararea brokerilor pe ultimele patru, unul lângă altul, arată care se potrivește cu piața și cu calea pe care ai ales-o.
Ar trebui să exersezi mai întâi pe un cont demo?
Da, trading-ul ar trebui exersat mai întâi pe un cont demo, pentru că un cont demo folosește platforma și prețurile reale ale brokerului cu bani virtuali, așa că un începător învață gratuit ordinele, dimensionarea pozițiilor, stop-urile și costurile. Un cont demo învață mecanica, nu disciplina, pentru că nu sunt bani reali în joc, așa că traderul trece la bani reali cu sume mici.
Un cont demo învață tot ce se face în platformă: plasarea unui ordin la piață și a unui ordin limită, atașarea unui stop-loss și a unei ținte, dimensionarea unei poziții la un risc stabilit și urmărirea modului în care spread-ul și finanțarea overnight se scad din rezultat. O greșeală făcută pe un cont demo nu costă nimic.
Ceea ce lipsește unui cont demo este presiunea banilor reali. Frica și lăcomia lipsesc când banii sunt virtuali, așa că un trader care respectă planul pe un cont demo îl poate încălca cu bani reali. Execuțiile pe un cont demo sunt adesea mai curate decât cele reale, fără slippage-ul unei piețe reale, iar soldurile demo sunt adesea mult mai mari decât banii reali pe care îi va folosi traderul, ceea ce învață dimensiuni de poziție pe care un cont real nu le poate susține.
Trecerea de la contul demo la banii reali are nevoie de un plan. Notează o serie de tranzacții demo, de exemplu 50, cu motivul, riscul și rezultatul fiecăreia. Setează soldul demo la suma cu care vei tranzacționa cu bani reali. Exersează pe aceeași piață și cu aceeași miză pe care le plănuiești pentru contul real. O serie notată pe un sold realist este trading-ul pe cont demo când scopul este să înveți, iar primele tranzacții reale o repetă apoi la dimensiuni mici.
Poate un începător să înceapă trading-ul online?
Da, un începător poate începe trading-ul online, mai întâi pe un cont demo și cu bani reali abia când bazele sunt solide. Apoi începătorul plasează primele tranzacții cu bani reali la dimensiuni mici. Condițiile pentru a începe sunt un fond de urgență constituit, doar bani care sunt cu adevărat de rezervă, un buget stabilit în avans, posibilitatea de a pierde acel buget fără stres real și niciun istoric de joc de noroc problematic.
Condițiile vin înaintea oricărei tehnici pentru că majoritatea conturilor de retail care tranzacționează CFD-uri pierd bani, după cum arată cifrele publicate chiar de firme. Un fond de urgență constituit înseamnă că o pierdere din trading nu atinge niciodată banii pentru chirie, facturi sau o cheltuială neașteptată. Banii cu adevărat de rezervă sunt banii pe care îți permiți să îi pierzi, pentru că nu le-ai simți lipsa. Bugetul este plafonul a ceea ce poți pierde, hotărât înainte de prima depunere și nemărit după o pierdere. A pierde bugetul fără stres real este testul mărimii lui. Un buget a cărui pierdere ar aduce nopți nedormite este prea mare pentru toleranța ta la risc.
Un istoric de joc de noroc problematic este un motiv să te ții departe. Trading-ul nu este jocuri de noroc prin concepție, dar pentru cineva cu acest istoric poate declanșa același comportament. Răbdarea de a exersa mai întâi înseamnă timp pe un cont demo înainte de orice ban real, pentru că un adult care trece verificările de identitate ale brokerului poate deschide un cont în câteva minute, cu mult înainte de a fi pregătit să-l folosească. Pentru un începător care îndeplinește condițiile, planul merge de la învățarea mecanicii la exersarea pe un cont demo și apoi la o primă tranzacție plasată la dimensiuni mici, succesiunea din centrul începerii trading-ului online.
Întrebările practice ale primei etape a unui începător primesc răspuns mai jos: cât de puțin înseamnă suficient, cum se pregătește o primă tranzacție, cine poate deschide un cont, cum se compară trading-ul cu jocurile de noroc și care sunt greșelile și miturile care îi costă cel mai mult pe începători.
Da, se poate începe trading-ul cu puțini bani, pentru că nu există un minim fix. Bugetul este suma maximă pe care accepți să o pierzi, iar la un risc de 1% pe tranzacție un cont de 600 lei riscă 6 lei la fiecare tranzacție, iar un cont de 3.000 lei riscă 30 lei.
Suma potrivită se stabilește după buget, nu după depunerea minimă a brokerului. Bugetul este suma pe care o poți pierde în întregime fără stres real, după ce fondul de urgență este constituit, iar 600 lei este suficient pentru a plasa tranzacții cu 1% risc, atâta timp cât dimensiunea poziției rezultă din stop.
La un risc de 6 lei pe tranzacție, și câștigurile sunt mici, iar tentația este să mărești levierul pentru ca contul să crească mai repede, ceea ce transformă un buget mic într-o pierdere rapidă. Riscul pe tranzacție rămâne aceeași fracțiune din cont, oricare ar fi mărimea contului.
Un cont demo nu costă nimic, așa că exersarea de dinaintea primei depuneri nu are nevoie deloc de bani.
Cei șapte pași care pregătesc o primă tranzacție sunt enumerați mai jos.
- Alege piața și motivul: alege o singură piață lichidă și notează de ce te aștepți să se miște. În exemplu, piața este un CFD pe indicele BET, cotat 35.095 / 35.100, motivul este opinia că indicele va crește, iar contul conține 12.000 lei din banii care sunt cu adevărat de rezervă.
- Hotărăște riscul: stabilește cât poate pierde cel mult tranzacția înainte de orice altceva. La 1% din cont, riscul este 120 lei.
- Stabilește stop-loss-ul și ținta: pune ieșirea acolo unde motivul nu se mai susține, iar ținta la cel puțin dublul distanței de intrare. Stop-loss-ul se pune la 35.020, la 80 de puncte sub prețul de intrare de 35.100, iar ținta la 35.260, la 160 de puncte deasupra lui.
- Dimensionează poziția: împarte riscul la distanța până la stop. 120 lei ÷ 80 de puncte dau 1,50 lei pe punct, o poziție în valoare de 52.650 lei cu indicele la 35.100, iar la o marjă de 10% (10:1) suma depusă este 5.265 lei.
- Plasează ordinul: cumpără cu un ordin la piață, care se execută la prețul ask de 35.100, și atașează-i stop-loss-ul și take-profit-ul. Poziția se deschide cu 5 puncte în minus, 7,50 lei, pentru că s-ar închide la prețul bid de 35.095. Spread-ul este inclus în ambele rezultate, deoarece tranzacția se deschide la ask și se închide la bid.
- Gestionează și închide: lasă ordinele să lucreze și nu muta stop-loss-ul. Dacă prețul bid atinge ținta de 35.260, poziția se închide cu 160 de puncte în plus, un câștig de 240 lei. Dacă prețul bid atinge stop-ul de 35.020, poziția se închide cu 80 de puncte în minus, o pierdere de 120 lei, riscul hotărât la început. Ținută peste noapte, poziția plătește o finanțare de aproximativ 12,62 lei pe noapte la o rată anuală de 8,75% (52.650 lei × 8,75% ÷ 365), iar rata publicată de firmă stabilește cifra reală. Un gap peste 35.020 execută stop-ul la un preț mai prost, iar pierderea depășește atunci 120 lei.
- Înregistrează tranzacția: notează motivul, riscul, intrarea, ieșirea, rezultatul, costurile și orice regulă încălcată, înainte de următoarea tranzacție.
Da, trading-ul online este deschis oricărui adult care trece verificările brokerului. Verificările sunt dovada identității și a adresei, majoratul și, înainte de produsele cu levier, un test de adecvare. Tranzacționarea banilor proprii nu cere nicio licență.
Verificările de identitate și de adresă sunt o cerință legală împotriva fraudei și a spălării banilor, îndeplinită cu un act de identitate și o dovadă recentă a adresei. Testul de adecvare te întreabă despre cunoștințele și experiența ta cu produsele cu levier înainte ca brokerul să te lase să le tranzacționezi, iar un broker care consideră că un produs nu este adecvat pentru tine trebuie să te avertizeze. Aceleași verificări se aplică unui student, care poate deschide un cont ca orice alt adult.
În România, legea cere autorizare doar pentru a gestiona banii altora sau pentru a oferi consultanță contra cost, iar brokerul aplică testul de adecvare înainte de produsele cu levier.
Nu, trading-ul nu seamănă cu jocurile de noroc prin concepție, pentru că o tranzacție are un cost cunoscut, spread-ul, și o pierdere plafonată de dimensiunea poziției și de un stop-loss, în timp ce un pariu înfruntă cote stabilite de un bookmaker. Fără o metodă testată, un risc fix și costuri sub control, trading-ul se comportă ca jocurile de noroc.
Un bookmaker stabilește cotele unui pariu astfel încât bookmakerul să câștige pe ansamblul pariurilor, iar pariorul pierde întreaga miză la un pariu pierdut. Costul unei tranzacții este spread-ul, iar traderul știe acest cost înainte de a plasa ordinul și stabilește pierderea prin dimensiunea poziției și prin stop-loss. Pe mai multe tranzacții, o metodă testată și un risc fixat în avans dau rezultatului o structură pe care un pariu nu o are.
Un trader care intră din intuiție, mărește dimensiunea după o pierdere și ignoră costurile plasează pariuri printr-o platformă de trading.
Opțiunile binare sunt produsul de trading cel mai des comparat cu jocurile de noroc. Opțiunile binare funcționează ca un pariu și sunt interzise clienților de retail în multe țări, inclusiv în România (Legea nr. 126/2018, art. 104 alin. (1)).
Pentru cineva cu un istoric de joc de noroc problematic, trading-ul poate declanșa același comportament, goana după pierdere și atracția următoarei poziții, iar acel istoric este un motiv să rămână departe de trading cu totul.
Cele șase greșeli frecvente în trading sunt enumerate mai jos.
- Overtrading: deschiderea de poziții fără un motiv real, din plictiseală sau din dorința de a fi în piață, astfel încât costurile se adună, iar fiecare decizie primește mai puțină gândire.
- Alergarea după pierderi: mărirea dimensiunii pentru a recupera o pierdere, ceea ce transformă o tranzacție pierzătoare într-o pierdere mai mare.
- Mutarea stop-loss-ului: lărgirea stop-ului pe măsură ce prețul se apropie de el, astfel încât pierderea hotărâtă înainte de tranzacție crește într-una pe care traderul nu a planificat-o niciodată.
- Abandonarea planului: renunțarea la reguli după o pierdere sau o scurtă serie de pierderi, când o serie de pierderi este o parte normală a oricărei metode.
- Ignorarea costurilor: urmărirea mișcării prețului și nu a spread-ului, a comisionului și a finanțării overnight, care decid dacă un câștig mic este într-adevăr un câștig.
- Lipsa unei evidențe: tranzacționarea fără să notezi nimic, ceea ce nu lasă nicio cale de a învăța ce funcționează și ce nu.
Cei cinci pași ai unei evaluări a performanței în trading sunt enumerați mai jos.
- Notează fiecare tranzacție: scrie setup-ul, planul, rezultatul, costurile și orice regulă încălcată într-un jurnal de trading, în momentul în care tranzacția se închide.
- Fă o evaluare săptămânală: citește împreună tranzacțiile săptămânii, într-o zi fixă, departe de orele în care piața este deschisă.
- Citește cifrele: calculează rata de câștig, câștigul mediu față de pierderea medie, costurile plătite și numărul de reguli încălcate.
- Schimbă o singură regulă pe rând: ajustează distanța stop-ului sau piața tranzacționată, astfel încât săptămânile următoare să arate efectul ei.
- Judecă pe multe tranzacții: trage concluzii din zeci de tranzacții, nu dintr-o singură săptămână, pentru că rezultatele din trecut descriu ce s-a întâmplat și nu prezic ce urmează.
Cele șase mituri frecvente despre trading sunt enumerate mai jos.
- Regula 90-90-90: afirmația că 90% dintre traderii noi pierd 90% din banii lor în 90 de zile nu are nicio sursă. Cifra măsurată este ponderea conturilor de retail care pierd bani, pe care o publică și o actualizează trimestrial firmele ce oferă CFD-uri în Regatul Unit și în Uniunea Europeană.
- Trading-ul ca salariu: un salariu vine în fiecare lună, iar rezultatele din trading nu. Lunile pierzătoare fac parte din orice metodă, în timp ce traderul plătește în toate costurile tradingului și ale vieții.
- Câștigarea celor mai multe tranzacții: profitul nu cere să ai dreptate de cele mai multe ori. Un trader care câștigă 40% din tranzacții poate fi profitabil dacă câștigurile sunt mai mari decât pierderile: cu câștiguri de două ori mai mari decât pierderile, patru câștiguri din zece lasă contul în plus înainte de costuri.
- Mai multe tranzacții, mai mult profit: dovezile arată contrariul. Barber și Odean au constatat că gospodăriile care au tranzacționat cel mai mult au câștigat cel mai puțin, pentru că fiecare tranzacție în plus adăuga costuri și puține randamente.
- Rezultatele trecute ca dovadă: o serie de tranzacții câștigătoare, istoricul unei strategii sau o captură de ecran cu profiturile altcuiva nu arată ce vor face următoarele tranzacții. Performanțele din trecut nu sunt un indicator fiabil al rezultatelor viitoare.
- Levierul ca bani în plus: levierul este expunere, nu bani. O depunere de 3.000 lei la 20:1 controlează o poziție de 60.000 lei, iar pierderea pe acea poziție este a traderului.
