Forex trading: Definiție, cum funcționează și cum să începi

Scopurile principale ale forex trading sunt speculația (profitarea de pe urma variațiilor prețului monedelor) și hedging (reducerea riscului valutar). Speculatorii forex trading pentru a paria pe mișcările prețurilor și pentru a obține profit din fluctuațiile cursului de schimb. Cei care efectuează hedging (cum ar fi întreprinderile sau investitorii) utilizează tranzacțiile forex trading pentru a se proteja împotriva mișcărilor valutare nefavorabile, fixând cursurile pentru a stabiliza costurile sau veniturile.

În forex trading, o persoană fizică sau un fond cumpără o monedă în așteptarea aprecierii acesteia sau vinde o monedă în așteptarea deprecierii acesteia, cu scopul de a obține profit din variația prețului. De exemplu, un trader ar putea vinde GBP dacă anticipează o politică a Băncii Angliei care ar putea deprecia lira sterlină, în speranța de a o cumpăra mai târziu la un preț mai mic pentru a obține profit.

Acoperirea riscurilor în forex trading este utilizată de entități expuse la valute străine în cursul activității sau investițiilor. De exemplu, o companie cu sediul în SUA care așteaptă o plată în euro ar putea vinde EUR/USD la termen (sau încheia un contract futures/la termen) pentru a fixa cursul de schimb de astăzi, acoperindu-se astfel împotriva scăderii valorii euro până la momentul primirii plății. Majoritatea marilor corporații multinaționale utilizează în mod obișnuit piața forex pentru a acoperi riscul cursului de schimb asupra veniturilor și costurilor lor internaționale.

Alte scopuri ale forex trading-ului, în afară de speculații și hedging, includ arbitrajul (exploatarea diferențelor de preț între piețe) și trading carry (obținerea de profit din diferențele de dobândă între monede). Într-un trading carry, un trader împrumută o monedă dintr-o țară cu rate ale dobânzii scăzute și investește într-o monedă dintr-o țară cu rate ale dobânzii ridicate, profitând de spread-ul dintre ratele dobânzilor. Administratorii de portofolii pot tranzacționa valute pentru a-și diversifica investițiile din punct de vedere geografic, deoarece randamentele valutare pot fi necorelate cu piețele interne de acțiuni/obligațiuni.

Deschiderea unui cont de forex trading implică alegerea unui broker de renume și finalizarea procesului de înregistrare. Traderii forex vor trebui să completeze o cerere cu detalii personale, să furnizeze documente de identificare pentru verificarea KYC (Know Your Customer) și să alimenteze contul printr-o metodă de plată acceptată. Odată ce contul este aprobat și alimentat, traderii pot descărca platforma de tranzacționare a brokerului și pot începe tranzacționarea.

1. Alegeți un broker reglementat.

   Căutați și selectați un broker forex care este bine reglementat în regiunea dvs. (de exemplu, brokeri reglementați de FCA în Marea Britanie, ASIC în Australia, CySEC în Cipru sau CFTC/NFA în SUA). Asigurați-vă că brokerul oferă perechile valutare și condițiile de tranzacționare pe care le preferați (spread-uri mici, comisioane rezonabile, platformă bună etc.) și verificați recenziile sau clasamentele de renume ale „celor mai buni brokeri forex” pentru credibilitate.

2. Înregistrați-vă online.

   Vizitați site-ul web al brokerului forex și completați formularul de deschidere a contului. Veți furniza informații personale (nume, adresă, date de contact, data nașterii etc.) și, adesea, veți răspunde la un scurt chestionar despre experiența dvs. de tranzacționare și situația financiară. Brokerii forex colectează aceste informații pentru a respecta reglementările și pentru a evalua dacă înțelegeți riscurile.

3. Verificați-vă identitatea (KYC).

   După completarea cererii, trebuie să vă verificați identitatea și adresa, conform cerințelor normelor privind combaterea spălării banilor. Acest lucru implică încărcarea documentelor de identitate (cum ar fi pașaportul sau permisul de conducere) și a dovezii de adresă (factura de utilități sau extrasul bancar). Echipa de conformitate a brokerului va verifica documentele. Verificarea poate fi instantanee sau poate dura 1-2 zile lucrătoare, în funcție de broker.

4. Alimentați-vă contul.

   Odată aprobată, depuneți fonduri în contul dvs. de tranzacționare utilizând metodele de plată acceptate de broker. Metodele standard de depunere includ transfer bancar, card de credit/debit și servicii de plată online (PayPal, Skrill, Neteller etc.). Mulți brokeri au o depunere minimă redusă (aproximativ $100 sau chiar mai puțin), dar asigurați-vă că depuneți doar suma pe care vă puteți permite să o pierdeți. Brokerii vor reține fondurile dvs. ca marjă pentru tranzacționare.

5. Descărcați platforma de tranzacționare.

   Majoritatea brokerilor oferă o platformă de tranzacționare (cum ar fi MetaTrader 4/5 sau software-ul propriu) pentru a executa tranzacții. Descărcați și instalați platforma pe computerul sau dispozitivul mobil, apoi conectați-vă cu datele de autentificare furnizate de broker.

6. Începeți cu un cont demo.

   Înainte de a tranzacționa cu bani reali, este recomandat să utilizați un cont demo
   (un cont de practică cu bani virtuali), pe care majoritatea brokerilor îl oferă. Tranzacționarea demo vă permite să vă familiarizați cu platforma și să testați strategii în condiții reale de piață, fără riscuri. Mulți experți sfătuiesc traderii începători să exerseze pe conturi demo și să se familiarizeze cu plasarea ordinelor și testarea strategiilor înainte de a trece la tranzacționarea live.

7. Începeți tranzacționarea live.

   Configurarea platformei de tranzacționare și depunerea de fonduri vă permit să începeți să plasați tranzacții. Selectați o pereche valutară, decideți dimensiunea tranzacției (lot sau unități) și alegeți să cumpărați sau să vindeți în funcție de analiza dvs. Setați instrumente de gestionare a riscurilor, cum ar fi ordine stop-loss și take-profit, după cum este necesar. Asigurați-vă că monitorizați continuu tranzacțiile și nivelul marjei.

O piață CFD (Contract for Difference) Forex este o piață extrabursieră în care comercianții speculează asupra mișcărilor prețurilor perechilor valutare fără a deține monedele propriu-zise. Într-o tranzacție CFD, comerciantul și brokerul convin să schimbe diferența dintre valoarea perechii valutare din momentul deschiderii poziției și momentul închiderii acesteia. Tranzacționarea CFD permite traderilor retail să deschidă poziții lunge sau scurte pe perechile Forex cu ușurință, folosind marja și efectul de levier, și să participe la piața forex. CFD-urile au câștigat popularitate deoarece oferă acces la Forex cu un capital redus, dar sunt contracte derivate, ceea ce înseamnă că traderul nu primește nicio monedă. Numai P/L (profitul sau pierderea) este decontat în numerar. CFD-urile nu sunt permise în Statele Unite din cauza restricțiilor de reglementare. Legislația SUA clasifică contractele CFD ca swapuri extrabursiere, care sunt interzise pentru clienții retail în conformitate cu Legea Dodd-Frank. Statele Unite impun ca tranzacționarea retail Forex să se desfășoare prin intermediul unor comercianți de futures reglementați sau pe burse. În regiunile în care CFD-urile sunt permise (de exemplu, Europa, Asia, Australia), acestea sunt extrem de comune pentru tranzacționarea retail Forex. O mare parte din volumul retail Forex este canalizat prin intermediul furnizorilor de CFD-uri. Această piață se caracterizează prin brokeri care acționează ca market maker sau intermediari. Nu există o bursă centralizată pentru CFD-uri. Unii reglementatori și cercetători au criticat forex trading-ul pe piața valutară ca fiind excesiv de speculativă sau asemănătoare cu jocurile de noroc. Reglementatorii europeni au subliniat că 74-89% din conturile CFD de retail pierd bani, adesea din cauza utilizării excesive a efectului de levier. Această preocupare a dus la reguli mai stricte în UE (cum ar fi plafoane de levier la 1:30 și avertismente standard privind riscurile) în ceea ce privește tranzacționarea pe piața CFD-urilor.

Piața spot Forex este piața fundamentală pentru tranzacționarea valutelor, unde valutele sunt schimbate pentru livrare imediată la cursul de schimb curent („cursul spot”). Pe piața spot, prețul unei perechi valutare este convenit la data tranzacției, iar schimbul efectiv de valute (decontarea) are loc de obicei două zile lucrătoare mai târziu (T+2) pentru majoritatea perechilor. Cursul spot este prețul cel mai frecvent cotat de brokeri și afișat pe ecranele traderilor. Când se face referire la „piața forex”, se înțelege adesea piața spot, deoarece este segmentul cel mai mare și cel mai lichid, unde prețurile sunt determinate în mod continuu de cerere și ofertă. Piața spot Forex reprezintă aproximativ 30% din cifra de afaceri globală a FX (aproximativ 2,1 trilioane de dolari din 7,5 trilioane de dolari pe zi în 2022), ceea ce o face enormă ca amploare. Trading spot Forex are loc în principal printr-o rețea descentralizată de bănci și instituții financiare (piața interbancară). Printre participanții majori se numără băncile comerciale, băncile centrale, fondurile speculative, corporațiile și brokerii de retail, care agregă ordinele traderilor individuali. Continuitatea 24 de ore pe zi (de luni până vineri) este o caracteristică cheie a pieței spot Forex, deoarece tranzacționarea „urmează soarele” în centrele financiare globale.De exemplu, o corporație ar putea utiliza piața spot pentru a converti USD în EUR pentru plata imediată, sau un trader individual ar putea cumpăra GBP/USD pe platforma sa, așteptându-se la o creștere pe termen scurt. În timp ce piața spot implică schimbul fizic de valute, Forex spot cu amănuntul nu este adesea livrat. Brokerii retail utilizează de obicei contracte spot rulante (un derivat care imită spotul) pentru a menține pozițiile deschise pe termen nelimitat fără livrare (mai multe informații despre spotul rulant mai jos). Este important de reținut că prețurile de pe piața Forex Spot constituie baza pentru toate celelalte piețe Forex, inclusiv CFD-urile (prețurile forward și futures sunt derivate din ratele spot ajustate pentru diferențele de dobândă).

Piața futures forex este o piață tranzacționată la bursă, unde se tranzacționează contracte standardizate pentru cumpărarea sau vânzarea unei monede specifice la o dată viitoare. Fiecare contract futures specifică o pereche valutară, o dată fixă de decontare (de exemplu, a treia miercuri a lunii) și o dimensiune prestabilită a contractului. Un contract futures popular este contractul futures Euro FX al CME, care reprezintă 125.000 EUR care vor fi schimbați în dolari americani la prețul futures la expirarea contractului. Contractele futures se tranzacționează pe burse centralizate, cum ar fi Chicago Mercantile Exchange, și sunt reglementate (spre deosebire de piața spot/forward OTC), cu o casă de compensare care garantează tranzacțiile. Pe piața futures, traderii trebuie să depună o marjă la bursă, iar profiturile/pierderile sunt decontate (evaluate la valoarea de piață) zilnic. Piața futures este utilizată de o combinație de participanți, inclusiv hedgeri (cum ar fi companii care efectuează hedging al riscului valutar sau administratori de fonduri care gestionează expunerea valutară) și speculatori (inclusiv traderi instituționali și chiar unii trader retail sofisticați).Contractele futures sunt standardizate și tranzacționate la bursă, astfel încât oferă transparență și, de obicei, un risc de contrapartidă mai mic în comparație cu contractele forward OTC. Cu toate acestea, piața futures Forex are un volum mai mic decât piețele spot/forward OTC – mulți jucători instituționali preferă flexibilitatea contractelor OTC. Piața futures concentrează tranzacționarea în timpul orelor specifice de tranzacționare (pentru CME, aproape 23 de ore pe zi, dar cu scurte pauze de întreținere), spre deosebire de piața OTC, care funcționează 24 de ore pe zi. Trader retail din S.U.A. tranzacționează adesea pe piața futures pe valută ca alternativă la piața spot pe valută, deoarece contractele futures sunt accesibile din punct de vedere legal (în timp ce CFD-urile nu sunt). Contractele futures pe valută au dimensiuni standard (care pot fi mari, de exemplu, 100.000 de unități), deși există contracte futures mini și micro pentru unele perechi, pentru a se adapta comercianților mai mici.

Piața Forex forward se referă la acordurile over-the-counter (OTC) de schimb valutar la o dată viitoare, la un curs convenit în prealabil. Un contract forward este, în esență, o tranzacție personalizată între două părți (de exemplu, o bancă și un client corporativ) pentru a fixa astăzi un curs de schimb pentru decontare la o dată viitoare specificată, după data spot tipică T+2 (de exemplu, 30 de zile, 90 de zile sau 1 an în viitor). Contractele forward nu sunt standardizate și nu se tranzacționează la bursă, spre deosebire de contractele futures. Condițiile contractului forward (suma, data decontării etc.) pot fi adaptate nevoilor părților și nu există o evaluare zilnică la valoarea de piață (profitul/pierderea se realizează la sfârșitul contractului).De exemplu, un exportator care se așteaptă să primească 100 de milioane de yeni în trei luni ar putea încheia un contract forward pentru a vinde 100 de milioane de yeni și a cumpăra USD la o rată forward fixă, prin hedging astfel împotriva riscului de modificare a valorii yenului în perioada intermediară. Acordurile FX Forward sunt cruciale pentru întreprinderi și investitori în gestionarea riscului valutar. Acestea oferă certitudine cu privire la costurile sau veniturile viitoare în valută străină. Cursul forward este determinat de cursul spot actual ajustat pentru diferența de dobândă dintre cele două valute pe durata contractului (paritatea ratei dobânzii acoperite). Este, în esență, prețul spot plus sau minus „punctele forward” care țin cont de aceste diferențe de dobândă, astfel încât să nu fie posibilă arbitrajul între împrumut/credit și tranzacționarea spot vs forward.Piața forward este uriașă în termeni de valoare noțională. Aceasta include contracte forward directe și swapuri FX, care împreună reprezintă majoritatea cifrei de afaceri valutare globale (de exemplu, swapurile FX au reprezentat aproximativ 51% din volumul zilnic în 2022, eclipsând cota de 28% a tranzacțiilor spot). Băncile care tranzacționează între ele sau cu clienți corporativi/instituționali sunt participanți tipici pe piața forward Forex. Trader retail nu tranzacționează în general direct contracte forward, deoarece acestea necesită de obicei linii de credit și implică contracte de dimensiuni mari. Nevoile trader retail sunt satisfăcute de brokeri care utilizează intern contracte forward sau swapuri pentru a reînnoi pozițiile clienților.

Piața opțiunilor FX este locul în care participanții tranzacționează contracte de opțiuni pe perechi valutare. O opțiune FX conferă deținătorului dreptul (dar nu și obligația) de a schimba o anumită sumă dintr-o monedă în alta la un curs prestabilit (prețul de exercitare) la sau înainte de o dată de expirare specificată. Opțiunile valutare oferă o modalitate de hedging sau speculare a mișcărilor cursului de schimb cu risc asimetric. Dezavantajul cumpărătorului este limitat la prima plătită pentru opțiune, în timp ce avantajul poate fi semnificativ dacă moneda evoluează favorabil.De exemplu, un importator din UE care se așteaptă să plătească USD în 3 luni ar putea cumpăra o opțiune call EUR/USD (care îi conferă dreptul de a cumpăra EUR pentru USD la un curs stabilit) pentru a se proteja împotriva unei potențiale creșteri a valorii euro. Dacă euro se apreciază într-adevăr peste prețul de exercitare, importatorul poate exercita opțiunea de a cumpăra euro la un curs mai avantajos. Dacă nu, poate lăsa opțiunea să expire și să cumpere la cursurile pieței, pierzând doar prima. Opțiunile valutare se tranzacționează în două arene principale: piața opțiunilor OTC, unde băncile și clienții negociază contracte de opțiuni personalizate (inclusiv opțiuni exotice cu caracteristici precum bariere, cursuri medii etc.), și opțiunile tranzacționate la bursă, cum ar fi cele pe futures pe valute (de exemplu, opțiuni pe futures pe valute ale CME) sau pe anumite burse (Bursa de Valori din Philadelphia a listat istoric opțiuni valutare). Opțiunile OTC domină în volum și permit personalizarea sumei și a scadenței, în timp ce opțiunile tranzacționate la bursă sunt standardizate și compensate. Prețul opțiunilor valutare include factori precum rata spot curentă, rata de exercitare, durata până la scadență, diferențele de rată a dobânzii și, mai important, volatilitatea preconizată a perechii valutare. Piața opțiunilor valutare este puțin mai specializată. Jucătorii instituționali (bănci, fonduri speculative, firme multinaționale) sunt utilizatori activi, adesea pentru a efectua hedging pe expuneri mari sau pentru a-și exprima opiniile cu privire la volatilitate. Traderii retail au un acces direct mai limitat, deși unii brokeri oferă tranzacționare cu opțiuni vanilla. Hedging pe inversare și trading carry sunt utilizări demne de remarcat ale piața forex. De exemplu, un investitor care deține o monedă cu randament ridicat ar putea cumpăra o opțiune put de protecție pe acea monedă pentru a se proteja împotriva unei scăderi bruște, plătind efectiv o primă de asigurare.Piețele de opțiuni oferă informații despre așteptările pieței în ceea ce privește volatilitatea. Volatilitatea implicită a opțiunilor valutare este urmărită îndeaproape (de exemplu, probabilitatea „neutră din punct de vedere al riscului” a mișcărilor extreme poate fi dedusă din prețurile opțiunilor). Prezența unei piețe de opțiuni adaugă profunzimea pieței forex, permițând strategii care nu sunt posibile cu instrumente liniare. Traderii de opțiuni forex profită de volatilitate sau se protejează împotriva acesteia.

O pereche valutară este cotația a două valute diferite, care arată câtă monedă este necesară pentru a cumpăra o unitate din cealaltă. În notația forex, prima monedă este moneda de bază, iar a doua este moneda de cotare (contrapartidă). De exemplu, în perechea EUR/USD = 1,2500, euro (EUR) este moneda de bază, iar dolarul american (USD) este moneda de cotare. Cotația înseamnă că 1 euro este echivalent cu 1,2500 dolari americani. Aici, 1 EUR poate fi schimbat cu 1,25 USD. Perechile valutare sunt de obicei scrise ca două coduri valutare ISO separate de o bară oblică sau fără nimic (de exemplu, „GBP/JPY” sau „GBPJPY” se referă ambele la perechea lira sterlină vs yen japonez). Piața forex tranzacționează valute în perechi, deoarece orice tranzacție Forex implică schimbul unei valute cu alta. În esență, cumpărați întotdeauna o monedă și vindeți cealaltă. Un trader care cumpără o pereche valutară se așteaptă ca moneda de bază să crească față de moneda de cotare (sau moneda de cotare să scadă), în timp ce vânzarea perechii implică opusul. Aceasta este natura duală a perechilor valutare. Perechile valutare sunt clasificate în funcție de lichiditatea și importanța lor economică. Cele mai tranzacționate perechi valutare la nivel global sunt denumite „majore” și toate implică USD pe o parte (cum ar fi EUR/USD, USD/JPY, GBP/USD, USD/CHF, USD/CAD, AUD/USD și NZD/USD). Aceste perechi majore reprezintă cea mai mare parte a forex trading și, în general, au cele mai mici spread-uri. Perechile care nu implică USD sunt numite perechi încrucișate (de exemplu, EUR/GBP, AUD/JPY), iar perechile exotice implică o monedă majoră față de o monedă mai mică sau de pe o piață emergentă (de exemplu, USD/TRY pentru dolarul american față de lira turcească).

Un contract pentru diferență (CFD) este un contract derivat între un trader și un broker (sau furnizor de CFD) în care aceștia convin să schimbe diferența de valoare a unui activ (de exemplu, o pereche valutară) între momentul deschiderii contractului și momentul închiderii acestuia. În forex trading, un CFD reflectă mișcarea prețului unei perechi valutare. Dacă prețul se mișcă în favoarea traderului, brokerul îi plătește traderului diferența. Dacă se mișcă împotriva traderului, traderul plătește brokerului. Un CFD permite traderilor să speculeze asupra mișcărilor prețurilor Forex fără a deține monedele reale. Prețul CFD-ului este derivat direct din rata spot Forex subiacentă, iar P/L (profitul sau pierderea) este calculat în moneda de cotare și convertit în moneda contului traderului.De exemplu, dacă un trader deschide un CFD pentru a cumpăra GBP/USD la 1,3000 și îl închide ulterior la 1,3100 pentru un câștig de 100 de pipi, traderul va câștiga echivalentul în dolari al acelei mișcări de 100 de pipi pe valoarea contractului. În schimb, dacă piața ar fi scăzut cu 100 de pipi, traderul ar datora diferența respectivă. CFD-urile sunt tranzacționate de obicei pe marjă (permițând efectul de levier) și nu au o expirare fixă, ceea ce înseamnă că pot fi închise în orice moment în timpul orelor de tranzacționare. O caracteristică definitorie a CFD-urilor este că acestea sunt acorduri OTC cu brokerul. Nu există o casă de compensare în tranzacționarea CFD-urilor, iar brokerul poate fi contrapartea directă a tranzacției (market maker) sau o poate acoperi pe piață. CFD-urile oferă flexibilitate (traderii pot tranzacționa volume mici, pot deschide poziții lunge sau scurte cu ușurință și pot utiliza efectul de levier) și unifică tranzacționarea mai multor clase de active într-un singur cont (Forex, indici, mărfuri etc., prin CFD-uri).  CFD-urile sunt instrumente derivate cu efect de levier, astfel încât pierderile pot depăși depozitele dacă nu sunt controlate. Autoritățile de reglementare impun cerințe de marjă, iar mulți brokeri oferă protecție împotriva soldului negativ pentru a contracara pericolele CFD-urilor. Cu CFD-urile, traderii se confruntă cu riscul de contrapartidă, ceea ce înseamnă că se bazează pe solvabilitatea și corectitudinea brokerului. Pentru a tranzacționa în mod eficient și sigur, este necesar să înțelegeți pe deplin natura și funcționarea contractelor pentru diferență.În SUA, clienții retail nu pot tranzacționa CFD-uri din cauza restricțiilor legale. În schimb, traderii americani tranzacționează cu Futures Commission Merchants (FCM), care oferă Forex ca tranzacții spot reglementate în afara bursei, sub supravegherea CFTC. CFD-urile rămân populare în Europa, Asia și Australia, deși autoritățile de reglementare precum ESMA au impus reguli mai stricte privind comercializarea și efectul de levier al acestora începând din 2018.

Un contract Forex spot rulant este un tip de acord derivat care simulează o tranzacție Forex spot tradițională, dar „rulă” automat poziția în fiecare zi pentru a evita livrarea fizică a monedei. Într-o tranzacție Forex spot standard, dacă dețineți o poziție după data decontării (de obicei T+2 zile), se așteaptă să livrați sau să primiți moneda. Cu toate acestea, brokerii și dealerii Forex de retail au dezvoltat mecanismul spot rulant pentru a permite traderilor să dețină poziții pe termen nelimitat fără a prelua livrarea. Într-un contract Forex spot rulant, brokerul închide și redeschide zilnic o poziție compensatorie pentru trader (de obicei la sfârșitul zilei de tranzacționare, de exemplu, la ora 17:00, ora New York-ului) la rata în vigoare și, în acest sens, aplică o taxă de rulare sau un credit (swap) pentru a ține cont de diferențele de rată a dobânzii.De exemplu, dacă un trader are o poziție long EUR/USD într-un contract spot rulant, în fiecare zi, brokerul va reînnoi acea poziție long până la următoarea dată de valoare, iar traderul va plăti sau va primi o diferență de dobândă (swap) pe baza ratelor dobânzilor EUR și USD. Poziția continuă ca și cum ar fi neîntreruptă, dar din punct de vedere legal, este o serie de contracte spot reînnoite. Termenul „spot rulant” subliniază faptul că este un contract spot care este reînnoit continuu. Autoritățile de reglementare din SUA și Marea Britanie consideră contractele spot rulante ca fiind instrumente financiare (derivate) și nu spot livrabile reale, deoarece, din punct de vedere economic, acestea funcționează ca futures/forward (traderul nu efectuează de fapt decontarea în două zile, ci prelungește contractul). FCA din Marea Britanie definește un contract spot rulant pe Forex ca fiind fie un contract futures extrabursier, fie un CFD pe Forex destinat speculațiilor. Legea privind tranzacțiile cu mărfuri din SUA tratează contractele spot rulante ca fiind tranzacții Forex retail supuse regulilor CFTC. Din perspectiva traderului, o poziție spot rulantă arată ca o tranzacție normală pe platforma sa, de exemplu, un trader cumpără GBP/JPY și o păstrează timp de o săptămână, observând fluctuațiile profitului/pierderii nerealizate. Singura dovadă a rollover-urilor sunt comisioanele sau creditele swap zilnice și prelungirea datei valorice a tranzacției.

Bid și Ask (cunoscute și sub denumirea de bid și offer) sunt cele două prețuri cotate pentru o pereche valutară la un moment dat, reprezentând locul unde se poate vinde sau cumpăra, respectiv. Prețul bid este prețul cel mai ridicat pe care cumpărătorii de pe piață (sau market maker) sunt dispuși să îl plătească pentru moneda de bază în schimbul monedei de cotare. Prețul de vânzare (sau prețul ofertei) este cel mai mic preț pe care vânzătorii sunt dispuși să îl accepte pentru moneda de bază în schimbul monedei de cotare. De exemplu, dacă EUR/USD este cotat la 1,2050 / 1,2052, atunci 1,2050 este bid, iar 1,2052 este ask. Un trader forex care dorește să vândă EUR (bază) pentru USD va atinge bid-ul la 1,2050 (ceea ce înseamnă că va primi 1,2050 USD pentru fiecare 1 EUR vândut). Un trader care dorește să cumpere EUR pentru USD va plăti ask-ul la 1,2052 (va plăti 1,2052 USD pentru fiecare 1 EUR). Diferența dintre aceste două prețuri este spread-ul. Termenii „bid” și „ask” provin din perspectiva dealerului. Un dealer „licitează” (oferă să cumpere moneda de bază) la prețul bid și „cere” (oferă să vândă moneda de bază) la prețul ask. Pentru trader, este invers. Un trader vinde la prețul bid și cumpără la prețul ask. Cotațiile bid/ask asigură o piață bidirecțională. Prezența unui bid și a unui ask reflectă lichiditatea pieței și costul tranzacționării. Traderii pot tranzacționa imediat la aceste prețuri. Majoritatea platformelor Forex de retail afișează ambele prețuri și adesea prezintă graficul bid sau prețul mediu. Bid-ul este întotdeauna mai mic decât ask-ul pentru orice piață lichidă, asigurând că tranzacțiile imediate round-trip-uri ar implica un cost (spread-ul). Când plasați un ordin la piață de cumpărare, acesta este executat la prețul de vânzare. Când plasați un ordin la piață de vânzare, acesta este executat la prețul de cumpărare. Acest lucru înseamnă că cumpărătorii depășesc spread-ul pentru a se întâlni cu vânzătorii sau invers. Traderii retail sunt de obicei „price takers“, deci tranzacționează la prețurile de cumpărare și vânzare afișate, stabilite de furnizorii de lichiditate. Tranzacționarea pe orice tip de piață, nu doar pe piața forex, se bazează pe funcționarea conceptelor de preț de cumpărare și vânzare.

Spread-ul în forex trading este diferența dintre prețul de vânzare și prețul bid al unei perechi valutare. Spread-ul Forex este adesea măsurat în pips. Spread-ul reprezintă efectiv costul tranzacției pentru intrarea și ieșirea imediată dintr-o tranzacție. Este modul în care market maker și broker obțin compensații pentru facilitarea tranzacțiilor (în special într-un model de tranzacționare fără comisioane).De exemplu, dacă USD/JPY este cotat la 109,50 bid / 109,52 ask, spreadul este de 0,02 JPY, adică 2 pips. Dacă EUR/USD este 1,2040 / 1,2041, spreadul este de 0,0001 USD sau 1 pip. Perechile cu lichiditate ridicată, precum EUR/USD, USD/JPY și GBP/USD, au de obicei spreaduri foarte mici (uneori sub 1 pip pentru lichiditate de nivel superior), în timp ce perechile mai puțin tranzacționate sau mai volatile (de exemplu, USD/ZAR sau o pereche exotică) au spreaduri mai mari pentru a compensa lichiditatea mai scăzută sau riscul mai ridicat pentru market maker. Pentru un lot standard (100.000 de unități) de EUR/USD, 1 pip este $10 (dacă USD este moneda de cotare). Deci, un spread de 2 pip înseamnă un cost de 20 USD per tranzacție per lot. Spreadul în forex trading este fix sau variabil. Spreadurile fixe (oferite de unii brokeri) rămân constante (cu excepția condițiilor extreme de piață). Spreadurile variabile fluctuează în funcție de lichiditatea și volatilitatea pieței, lărgindu-se în timpul evenimentelor de știri sau în afara orelor de vârf și îngustându-se când piețele sunt cele mai active. În timpul suprapunerii sesiunilor de la Londra și New York (când lichiditatea este cea mai mare), spreadurile EUR/USD pot fi extrem de mici (<<1 pip la unii brokeri), dar în timpul după-amiezii târzii din SUA (dimineața în Asia), acestea se pot lărgi modest. În timpul anunțurilor economice importante, chiar și spreadurile perechilor majori se pot lărgi temporar în mod semnificativ, pe măsură ce furnizorii de lichiditate retrag cotațiile. Traderi forex trebuie să acorde o atenție deosebită înțelegerii naturii și funcționării spreadului Forex și impactului modificărilor sale asupra strategiei de tranzacționare. Din perspectiva tranzacționării, spreadul Forex este dedus imediat din profitul potențial. Atunci când un trader cumpără o pereche valutară, prețul trebuie să crească peste prețul de vânzare cu cel puțin spreadul pentru ca acesta să atingă pragul de break-even (deoarece ar putea vinde doar la prețul de cumpărare). De asemenea, vânzătorii în lipsă au nevoie ca prețul să scadă sub nivelul de vânzare cu valoarea spreadului pentru a atinge break-even. În esență, cu cât spreadul este mai mic, cu atât piața trebuie să se miște mai puțin în favoarea lor pentru a acoperi costurile. Traderii activi preferă perechile și perioadele de tranzacționare cu spreaduri mici. Spreadul este o componentă cheie în strategii precum scalpingul (tranzacții mici și frecvente), unde un spread mare poate face strategia imposibilă. Un spread mic indică, în general, o piață lichidă, cu mulți cumpărători și vânzători la prețuri apropiate (cartea ordinelor este profundă), în timp ce un spread mare implică fie o lichiditate scăzută, fie un dezechilibru semnificativ între cerere și ofertă.

Un pip în forex trading este unitatea standard de măsurare a mișcărilor de preț și înseamnă „procent în puncte” (uneori interpretat ca „punct de interes al prețului”). Este, în mod tradițional, cea mai mică creștere întreagă cu care se mișcă o pereche valutară și este utilizat pentru a cuantifica câștigurile sau pierderile. Pentru majoritatea perechilor valutare importante, un pip este egal cu 0,0001 din prețul cotat (pentru perechile cotate cu patru zecimale).De exemplu, dacă GBP/USD se mișcă de la 1,3050 la 1,3055, s-a mișcat cu 5 pip. Pentru perechile valutare care implică yenul japonez, care sunt de obicei cotate cu două zecimale, un pip este 0,01. De exemplu, USD/JPY care se mișcă de la 110,25 la 110,30 este o mișcare de 5 pip.Pip-urile sunt o măsură standardizată și un artefact al convențiilor de cotare. Ele nu au o semnificație economică în sine, dar sunt profund înrădăcinate în cultura forex trading. Pe alte piețe, traderii ar putea folosi în schimb termenul tick (cea mai mică creștere), dar în FX, pip și tick sunt în esență același concept (cu prețurile fracționate moderne, un tick poate fi 0,1 pip).Conceptul de pip permite traderilor să discute și să calculeze modificările de preț într-un mod normalizat, indiferent de nivelul absolut al perechii valutare. Se poate spune că un profit este de 50 de pip, ceea ce pentru EUR/USD ar corespunde unui preț de 0,0050, în timp ce pentru USD/JPY ar fi un preț de 0,50, diferit în termeni absoluți, dar 50 de pip în convenția de cotare proprie a fiecărei perechi.Ratele valutare erau inițial cotate în aceste incremente minime din cauza convențiilor pieței și a limitărilor vechilor sisteme de stabilire a prețurilor. În prezent, mulți brokeri cotează și pip-uri fracționare (sau pipete), adăugând o zecimală suplimentară (făcând o pipetă egală cu 1/10 dintr-un pip). Traderii forex ar putea vedea EUR/USD la 1,20543, unde „3” de la sfârșit reprezintă o zecime dintr-un pip. Cu toate acestea, când se face referire la „pipuri” fără alte detalii, se înțelege de obicei definiția clasică a pipului, care este a patra zecimală (a doua pentru perechile cu yen). Astfel, 1 pip = 0,0001 pentru EUR/USD, 0,01 pentru USD/JPY etc. Pipurile sunt esențiale pentru calcularea profitului și pierderii. Valoarea monetară a unui pip depinde de mărimea tranzacției și de moneda de cotare. Pentru un lot standard (100.000 de unități) dintr-o pereche cotată în USD (cum ar fi EUR/USD, GBP/USD), un pip este de $10. Pentru un lot mini (10.000 de unități), un pip este de $1. Pentru un lot micro (1.000 de unități), un pip este de $0,10. Pentru perechile JPY, dacă USD/JPY = 110, un pip (0,01) pe un lot standard este de aproximativ 9,09 USD (deoarece 100.000 * 0,01 = 1.000 JPY, care la 110 JPY per USD este de aproximativ 9,1 USD). Traderii folosesc adesea valorile pip-urilor pentru a gestiona riscul. De exemplu, ei ar putea gândi „Risc 50 de pip în această tranzacție cu 2 mini loturi, deci aproximativ $100 în risc”.

În forex trading, o comandă este o instrucțiune plasată la un broker sau pe o platformă de tranzacționare pentru a executa o tranzacție (fie pentru a deschide, fie pentru a închide o poziție) în anumite condiții. Comenzile sunt mecanismul prin care traderii intră și ies din piață. Comenzile permit traderilor să se îndepărteze de ecran. De exemplu, un stop-loss asigură gestionarea riscului chiar dacă un trader nu urmărește, iar un take-profit poate asigura câștiguri la un nivel prestabilit. Ordinele de tranzacționare permit abordări structurate. Multe strategii de tranzacționare (grid trading, trading de tip breakout, etc.) se bazează pe plasarea în avans a diverselor ordine. Tipurile de bază ale ordinelor sunt ordinele la piață și ordinele în așteptare (ultima categorie include, printre altele, ordinele limită și ordinele stop). Un ordin la piață îi indică brokerului să cumpere sau să vândă imediat la cel mai bun preț disponibil în momentul respectiv. De exemplu, un ordin la piață pentru cumpărarea EUR/USD se va executa la prețul actual de vânzare. Ordinele la piață sunt utilizate atunci când execuția imediată este mai importantă decât prețul, de exemplu, în timpul piețelor cu evoluție rapidă sau pentru intrarea/ieșirea rapidă. Un ordin limită este un ordin de cumpărare sau vânzare la un preț specificat sau mai bun. O limită de cumpărare este plasată sub prețul curent al pieței (se execută numai dacă piața scade la acel preț, permițând traderului să cumpere la un preț mic). O limită de vânzare este plasată peste prețul curent (se execută dacă piața crește la acel preț, permițând vânzarea la un preț ridicat). Traderii utilizează ordine limită pentru a intra în poziții la prețuri mai favorabile sau pentru a realiza take-profit din pozițiile existente. De exemplu, dacă GBP/USD este 1,3900, un trader ar putea seta o ordin limită de cumpărare la 1,3850, în speranța de a intra pe o scădere, sau dacă este deja lung de la 1,3800, ar putea seta o ordin limită de vânzare (take-profit) la 1,4000. Un ordin stop se referă de obicei la un stop-loss sau stop-entry. Un ordin stop-loss este plasat pentru a închide automat o poziție dacă piața se mișcă împotriva traderului peste un anumit punct, limitând astfel pierderea. De exemplu, dacă cineva are o poziție long USD/CHF la 0,9200, ar putea seta un stop-loss la 0,9100. Dacă prețul atinge 0,9100, ordinul stop declanșează o vânzare pe piață pentru a închide poziția, limitând pierderea la ~100 pip. Un ordin stop (de intrare) este utilizat pentru a intra pe piață odată ce prețul depășește un anumit nivel. De exemplu, un ordin stop de cumpărare la 1,3000 pe EUR/USD s-ar activa dacă EUR/USD ar crește la 1,3000, ceea ce ar putea fi util dacă doriți să profitați de un momentum ascendent (ordinul vă asigură că intrați pe piață numai după ce prețul depășește un nivel de rezistență). Ordinele stop sunt adesea utilizate pentru a intra pe piață și pentru strategii de trading de tip breakout. Ordinele stop-loss și entry-stop se execută la prețul pieței odată ce sunt declanșate, deși prețul de execuție poate scădea dacă piața se mișcă rapid. Traderi forex ar trebui să înțeleagă detaliile și nuanțele ordinelor de tranzacționare pentru a crea o strategie de tranzacționare într-un mod eficient și avansat. Alte tipuri de ordine de tranzacționare, în afară de ordinele la piață, ordinele limită și ordinele stop, includ Take-Profit, Trailing Stop, OCO, GTC, GFD, IOC și FOK. Un ordin Take-Profit este un ordin limită pentru a închide o poziție în profit la un nivel specificat. Multe platforme de tranzacționare vă permit să setați un take-profit împreună cu un stop-loss în momentul introducerii unei tranzacții. Un ordin Trailing Stop este un stop-loss dinamic care se mișcă odată cu piața într-o direcție favorabilă. De exemplu, un trailing stop de 50 de pipi pentru o poziție long va rămâne cu 50 de pipi în urma celui mai mare preț atins, blocând profitul pe măsură ce piața crește și se va declanșa numai dacă prețul scade cu 50 de pipi față de valoarea maximă. Un OCO (Order Cancels Other) este o pereche de ordine în care, dacă una se execută, cealaltă este anulată automat. Acest lucru este util pentru ordinele bracket în jurul evenimentelor de știri (de exemplu, un buy stop deasupra și un sell stop sub prețul curent, când unul se declanșează din cauza unei breakout-uri, partea opusă este anulată). Ordinele GTC și GFD înseamnă „Good Till Canceled” (rămâne activ până la executare sau anulare manuală) și „Good for Day” (expiră dacă nu este executat până la sfârșitul zilei/sesiunii). Ordinele IOC/FOK sunt destinate în principal tranzacționării instituționale și înseamnă „Immediate or Cancel” (Imediat sau Anulare), „Fill or Kill” (Executare sau Anulare), specificând modul în care sunt gestionate execuțiile parțiale.

Dimensiunea lotului în forex trading se referă la cantitatea standardizată a monedei de bază care este tranzacționată într-o singură tranzacție. Dimensiunea lotului definește dimensiunea tranzacției sau volumul unei poziții. În mod tradițional, un „lot” este o sumă fixă de valută. Prin convenție, un lot standard este de 100.000 de unități din moneda de bază dintr-o pereche. Cu toate acestea, nu toți traderii doresc să tranzacționeze sume atât de mari, astfel încât brokerii oferă loturi de dimensiuni mai mici. Dimensiunile loturilor oferite de brokerii forex moderni sunt enumerate mai jos.

• Lot standard: 100.000 de unități (unitatea de măsură de bază, denumită adesea doar 1 lot).
• Lot mini: 10.000 de unități (0,1 dintr-un lot standard).
• Lot micro: 1.000 de unități (0,01 dintr-un lot standard).
• Nano-lot: 100 de unități (0,001 dintr-un lot standard, deși nu toți brokerii oferă acest lucru).

Majoritatea brokerilor forex de retail permit clienților să tranzacționeze în incremente de până la un micro lot (1.000) sau chiar mai mici, prin nano-lot sau specificând direct unitățile. Termenul „lot” provine de pe piața interbancară, unde tranzacțiile erau standardizate; la începuturile forex-ului de retail, tranzacțiile se făceau într-adevăr numai în incremente de 100.000. Loturi mai mici au fost introduse pentru accesibilitate, pe măsură ce piața a fost democratizată. Dimensiunea lotului afectează în mod direct valoarea pip-ului și marja necesară.

De exemplu, dacă tranzacționați 1 lot standard de EUR/USD, o mișcare de pip este de $10 (deoarece 100.000 * 0,0001 = 10 unități din moneda de cotare, care este de $10 pentru USD). Dacă tranzacționați 1 lot mini, un pip este de 1 $; 1 lot micro, un pip este de 0,10 $.

Cu un levier ridicat, chiar și un cont mic poate deschide o poziție standard. De exemplu, la un levier de 100:1, un lot standard EUR/USD (poziție de aproximativ 100.000 USD) ar putea necesita doar o marjă de 1.000 USD. Dar asta înseamnă și că fiecare pip valorează 10 USD, ceea ce poate fi semnificativ în raport cu dimensiunea contului, dacă nu se acordă atenție. De aceea, traderi forex începători încep adesea cu micro loturi pentru a menține riscul în dolari pe pip scăzut în timp ce învață. Dimensiunea lotului standard asigură consecvența în modul în care tranzacțiile sunt cotate și decontate. Inițial, aceasta era legată de modul în care back-office-ul interbancar procesa tranzacțiile în blocuri stabilite. Acum, cu tranzacționarea electronică, se pot tranzacționa sume impare (cum ar fi 37.000 de unități), dar, de obicei, brokerii încă convertesc intern această sumă în 0,37 loturi pentru procesare.

Levierul în trading-ul Forex se referă la utilizarea fondurilor împrumutate (furnizate de broker) pentru a controla o poziție mai mare cu o sumă relativ mică din capitalul propriu al traderului. Levierul este exprimat ca un raport (cum ar fi 50:1, 100:1, 500:1 etc.) care indică câte unități de valută pot fi controlate pe unităț de capital. De exemplu, un efect de levier de 100:1 înseamnă că pentru fiecare 1 USD din fondurile disponibile, un trader poate tranzacționa valute în valoare de 100 USD. Efectul de levier este posibil deoarece brokerul solicită un depozit de marjă care reprezintă o fracțiune din valoarea totală a tranzacției. Brokerul împrumută efectiv restul. Efectul de levier amplifică atât profiturile potențiale, cât și pierderile potențiale. O mișcare de 1% în perechea valutară subiacentă, fără efect de levier, generează un randament de 1% (câștig sau pierdere) asupra capitalului investit. Dar la un efect de levier de 50:1, aceeași mișcare ar genera un randament sau o pierdere de ~50% asupra capitalului traderului, deoarece poziția reprezintă de 50 de ori capitalul. Astfel, efectul de levier este o sabie cu două tăișuri. Poate crește semnificativ randamentele pentru o mișcare mică a pieței, dar amplifică în egală măsură pierderile, care pot depăși chiar investiția inițială dacă nu sunt controlate (de aceea, brokerii impun adesea stop-out-uri pentru a preveni soldurile negative). În forex trading, efectul de levier este adesea foarte mare în comparație cu alte piețe. Nu este neobișnuit ca brokerii de retail din afara regiunilor reglementate să ofere un efect de levier de 200:1 sau 500:1. În schimb, tranzacționarea de acțiuni pe marjă permite de obicei cel mult 2:1 în SUA (cerință de marjă de 50%). Motivul este că perechile valutare majore au de obicei o volatilitate mai mică (poate 0,5%–1% variații zilnice în medie), astfel încât un efect de levier mai mare este presupus a fi gestionabil dacă este utilizat cu prudență. Mulți trader utilizează excesiv efectul de levier, ceea ce le crește expunerea la risc, și de aceea multe platforme oferă o definiție detaliată a efectului de levier și a funcționării acestuia în secțiunile lor educaționale. Disponibilitatea unui efect de levier ridicat a fost asociată cu rezultate slabe pentru mulți trader retail. Autoritățile de reglementare de pe piață au observat că efectul de levier excesiv a fost un factor principal în pierderile rapide, ceea ce a determinat adoptarea de norme pentru limitarea efectului de levier în scopul protecției consumatorilor, după cum se subliniază într-un studiu realizat de Rawley Heimer (Boston College) și Alp Simsek (Massachusetts Institute of Technology) intitulat „Should Retail Investors’ Leverage Be Limited?” (Ar trebui limitat efectul de levier al investitorilor de retail?). De exemplu, SUA a limitat efectul de levier retail forex cu amănuntul la 50:1 pentru perechile majore în 2010, iar UE a implementat o limită de 30:1 pentru perechile majore în 2018. Aceste studii au constatat că astfel de limite au redus pierderile medii fără a afecta în mod semnificativ funcționarea pieței. Un exemplu al modului în care funcționează efectul de levier este ilustrat acum. Să presupunem că aveți 1.000 USD în contul dvs. de tranzacționare. Cu un efect de levier de 100:1, ați putea deschide o poziție de până la 100.000 USD în valoare nominală (ceea ce reprezintă 1 lot standard pentru o pereche cotată în USD). Dacă cumpărați 100.000 EUR/USD la 1,1000, aveți 110.000 USD în EUR. Depuneți 1.000 $ (marjă), iar brokerul vă „împrumută” efectiv ceilalți 109.000 $ pentru a menține acea poziție. Acum, dacă EUR/USD urcă la 1,1110 (o creștere de 110 pip, ~1%), poziția dvs. valorează acum 111.100 $ – ați câștigat 1.100 $. Aceasta reprezintă un randament de 110% din echitate dvs. de 1.000 USD. În schimb, dacă EUR/USD scade la 1,0890 (o scădere de 110 pip), valoarea poziției dvs. este de 108.900 USD și ați pierdut 1.100 USD (o pierdere de peste 100%, care ar declanșa o margin call cu mult înainte de a ajunge la acest punct). Într-un cont real, brokerul ar fi închis probabil tranzacția dvs. atunci când pierderile s-au apropiat de echitate de 1.000 USD pentru a preveni un sold negativ – acest nivel de lichidare face parte din gestionarea riscurilor (a se vedea Marja). Traderii profesioniști utilizează adesea un levier efectiv mult mai mic decât maximul permis. De exemplu, un trader ar putea utiliza doar un levier de 5:1 pe contul său (ceea ce înseamnă că dimensiunile pozițiilor sunt de 5 ori mai mari decât echitate), chiar dacă este disponibil un levier de 100:1, pentru a menține riscul sub control. Noii traderi cred uneori în mod eronat că levierul ridicat trebuie utilizat în totalitate; în schimb, acesta ar trebui privit ca o capacitate sau o flexibilitate.

Marja în Forex este suma de bani pe care un trader trebuie să o depună (și să o păstreze) la broker pentru a deschide și menține o poziție cu efect de levier. Marja poate fi considerată ca o garanție de bună-credință sau o garanție de bună execuție. Marja nu este o taxă sau un cost în sine. Este în continuare banii traderului, dar sunt pusți deoparte de broker ca garanție împotriva pierderilor potențiale din tranzacția deschisă. Când o poziție este închisă, marja este eliberată înapoi în cont (ajustată pentru orice P/L). Există de obicei două concepte relevante, marja inițială (sau marja necesară) pentru a deschide o tranzacție și marja de întreținere (sau nivelul marjei la care sunt necesare acțiuni suplimentare). În retail forex trading, brokerii vorbesc de obicei în termeni de procentaj al cerinței de marjă sau levier. De exemplu, cerința de marjă de 1% (care echivalează cu un efect de levier de 100:1) înseamnă că pentru a deschide o poziție de 100.000 USD, aveți nevoie de o marjă de 1.000 USD. Brokerul va emite un margin call sau va închide automat pozițiile (nivelul margin call / nivelul stop-out) pentru a limita pierderile suplimentare dacă echitate scade sub un anumit prag în raport cu marja utilizată (de exemplu, 50%). Evitarea riscurilor de margin call și stabilirea unei gestionări adecvate a riscurilor într-o strategie de tranzacționare sunt principalele motive pentru care este esențial să înțelegeți pe deplin definiția marjei și modul în care funcționează aceasta. Un exemplu al modului în care funcționează marja din punct de vedere operațional este ilustrat mai jos. Să presupunem că un trader dorește să deschidă o poziție de cumpărare de 0,5 loturi EUR/USD la un preț de 1,2000. Aceasta este o poziție de 60.000 USD (deoarece 0,5 din 100.000 EUR = 50.000 EUR, care este 50.000 * 1,2 = 60.000 USD). Dacă cerința de marjă a brokerului este de 2% (ceea ce corespunde unui levier de 50:1), trader trebuie să aibă 2% din 60.000 $ = 1.200 $ ca marjă. Brokerul va „bloca” 1.200 $ din contul traderului pentru această tranzacție. Dacă soldul contului era de $5,000, după deschiderea tranzacției, traderul vede în continuare un sold de $5,000, dar marja liberă disponibilă pentru alte tranzacții este acum de $3,800, deoarece 1.200 USD este marja utilizată. Dacă EUR/USD se mișcă împotriva traderului și echitate (soldul plus P/L nerealizat) scade, apropiindu-se de pragul marjei de întreținere, poate fi emis un avertisment. Să presupunem că politica brokerului este o margin call la un nivel de marjă de 100% (echitate == marjă utilizată) și stop-out la 50%. Dacă tranzacția înregistrează o pierdere astfel încât echitate scade la 1.200 USD (valoarea marjei utilizate), acesta este un scenariu de margin call. Traderul ar trebui să adauge fonduri sau să închidă tranzacția. Dacă scade la 600 $ (50%), brokerul va lichida automat poziția pentru a preveni pierderi suplimentare. Acest mecanism asigură că brokerul nu este responsabil pentru mai mult decât a depus traderul. Utilizarea marjei permite traderilor să-și valorifice pozițiile în forex trading. Cu toate acestea, traderii trebuie să mențină o echitate suficientă peste marja necesară pentru a absorbi pierderile. Pozițiile pot fi închise forțat dacă nu se menține o marjă suficientă. Traderii experimentați urmăresc nivelul marjei (echitate / marjă utilizată * 100%) și mulți încearcă să mențină acest nivel confortabil ridicat (de exemplu, 500% sau mai mult) pentru a evita orice risc de margin call, evitând supra-leverage-ul.

Swap-urile în forex trading, cunoscute și sub denumirea de dobândă de rollover sau finanțare overnight, sunt creditele sau debitele de dobândă suportate pentru menținerea unei poziții deschise după ora standard de decontare, de obicei ora 17:00, ora New York-ului. Swap-urile apar din cauza diferențelor dintre ratele dobânzilor dintre cele două valute dintr-o pereche. Atunci când un trader deține o poziție pe o pereche valutară peste noapte, acesta deține efectiv o poziție long pe o valută și o poziție short pe cealaltă. Dobânda se câștigă pe moneda pe care se deține o poziție lungă dacă rata dobânzii acesteia este mai mare și se plătește pe moneda pe care se deține o poziție scurtă. Acest lucru duce fie la un swap pozitiv, când rata dobânzii monedei cumpărate o depășește pe cea a monedei vândute, ducând la un câștig mic, fie la un swap negativ, când rata dobânzii monedei vândute o depășește pe cea a monedei cumpărate, ducând la o pierdere mică, din care se deduce orice markup al brokerului. Swap-urile sunt o consecință directă a reportării unei tranzacții Forex spot. Deoarece în tranzacțiile spot FX, o tranzacție inițiată astăzi se va decontă în mod normal T+2, dacă un trader FX nu dorește să deconteze (să livreze valutele), brokerul prelungește (reportă) decontarea cu încă o zi și percepe sau plătește diferența de rată a dobânzii pentru această prelungire. Această operațiune se efectuează adesea prin intermediul unui swap tom-next (swap pentru ziua următoare pe piața interbancară). Brokerii de forex trading publică de obicei un tabel cu ratele swap (puncte sau procente) pentru fiecare pereche valutară pentru poziții long și short și le aplică la momentul rollover în fiecare zi. Un exemplu al modului în care funcționează swapurile în Forex este ilustrat mai jos. Să presupunem că rata dobânzii în Australia este de 4%, iar în Japonia este de 0%. În perechea AUD/JPY, dacă un trader are o poziție long AUD/JPY (adică deține AUD, care produce 4%, și are o poziție short JPY, care costă 0%), teoretic, câștigă aproximativ diferența (4% anualizat pe valoarea nominală a poziției sale). În schimb, dacă are o poziție scurtă pe AUD/JPY (poziție scurtă pe AUD, poziție lungă pe JPY), va plăti diferența de 4%. În practică, brokerii pot credita aproximativ 3% și percepe aproximativ 5%, deoarece păstrează un spread. Swap-urile se plătesc zilnic (4%/365 pe zi etc.). Așadar, a fi long pe o monedă cu randament ridicat față de una cu randament scăzut se numește trading carry, iar swapul este mecanismul care le oferă traderilor carry profitul (în afară de orice modificări ale cursului de schimb). A fi pe partea greșită a carry-ului înseamnă că un trader are un swap negativ care se va acumula treptat ca cost. Ratele swap sunt de obicei exprimate în puncte (fracțiuni de pip) sau ca sumă în numerar pe lot. Acestea se pot modifica zilnic, în funcție de ratele interbancare și lichiditate. La rollover-urile de miercuri, se aplică un swap triplu pentru majoritatea brokerilor, pentru a ține cont de weekend (deoarece tranzacțiile trading spot efectuate miercuri la ora 17:00 vor avea data de decontare luni, purtând dobândă pentru 3 zile). Unii brokeri au conturi fără swap (islamice) pentru clienții care nu pot câștiga/plăti dobânzi din motive religioase. Brokerii compensează de obicei prin perceperea altor comisioane. Swap-ul poate afecta profitabilitatea tranzacțiilor pe termen lung în tranzacționarea Forex. O tranzacție deținută timp de luni de zile poate câștiga sau pierde o sumă substanțială prin swap-uri. Pentru traderii pe termen scurt (intraday sau poziții închise înainte de rollover), swap-ul este de obicei neglijabil. Cu toate acestea, pentru traderii swing sau trading carry, calcularea comisioanelor swap devine deosebit de importantă. Brokerii forex ar trebui să includă o definiție detaliată a swap-ului în structurile lor de prețuri, astfel încât traderii să poată calcula eficient costurile de tranzacționare. Un swap pozitiv poate fi un avantaj, permițând unui trader să fie plătit zilnic pentru deținerea unei poziții (cu condiția ca rata de schimb să se miște favorabil sau cel puțin să nu fie prea defavorabilă). În schimb, un swap negativ poate eroda profiturile sau se poate acumula dacă poziția este deținută pe termen lung.

Orele de piață în forex se referă la programul sesiunilor de tranzacționare în timpul cărora participanții pot cumpăra și vinde valute. Piața forex funcționează 24 de ore pe zi, 5 zile pe săptămână, datorită naturii sale globale descentralizate. Forex trading începe luni dimineața devreme în Wellington/Sydney (de fapt, duminica la ora 17:00, ora New York-ului, corespunde luni dimineața în Asia-Pacific) și continuă non-stop până vineri la ora 17:00, ora New York-ului, când se încheie sesiunea din SUA și piața globală se închide pentru weekend. În weekend, tranzacționarea retail este, în general, închisă (deși prețurile se pot mișca în continuare pe platforme cu lichiditate redusă sau se pot redeschide cu un decalaj). Ciclul de 24 de ore este de obicei împărțit în sesiuni majore corespunzătoare centrelor financiare cheie. Cele trei sesiuni Forex majore și principalele lor caracteristici sunt prezentate mai jos.

• Sesiunea Asia: aproximativ între 23:00 și 8:00 GMT. Adesea numită sesiunea Tokyo (Tokyo se deschide în jurul orei 00:00 GMT). Include, de asemenea, Sydney și Hong Kong/Singapore. Lichiditatea este mai redusă în comparație cu Londra/New York, cu excepția perechilor care implică JPY, AUD și NZD, care înregistrează o activitate decentă. Volatilitatea poate fi mai redusă, deși aici apar știri importante din această regiune (de exemplu, date din China sau anunțuri ale Băncii Japoniei).
• Sesiunea europeană: aproximativ între 7:00 și 16:00 GMT. Londra este centrul (deschidere ~7:30 GMT, închidere ~16:00 GMT). Include și alte piețe europene (Frankfurt, Zurich, Paris). Londra este cel mai mare centru de forex trading la nivel global, astfel încât această sesiune are o lichiditate foarte mare. Multe trend majore sau mișcări importante încep în timpul sesiunii de la Londra, în special pentru EUR, GBP, CHF și, de asemenea, USD, deoarece New York se suprapune mai târziu.
• Sesiunea din America de Nord: aproximativ între orele 12:00 și 20:00 GMT. New Yorkul se deschide la ora 8:00 EST (~13:00 GMT) și se închide la ora 17:00 EST. Această sesiune se suprapune cu ultima parte a sesiunii din Europa (Londra) timp de câteva ore (în general, suprapunerea dintre Londra și New York între ~13:00 și 16:00 GMT este perioada cea mai lichidă și activă a zilei, adesea cu cele mai puternice mișcări de preț). După închiderea Londrei, după-amiaza la New York poate deveni mai liniștită, iar până la ora 17:00 NY (22:00 GMT), piața intră într-o scurtă pauză, trecând la Asia-Pacific luni sau la weekend vineri.

Sesiunile de tranzacționare forex creează un ritm. De exemplu, sesiunea asiatică poate înregistra o consolidare, Londra aduce adesea o breakout sau mișcări direcționale puternice, iar New York poate continua sau efectua inversările mișcărilor Londrei în funcție de știri (cum ar fi comunicatele economice din SUA, de obicei la ora 8:30 dimineața, ora New York-ului). Diferite perechi valutare au o volatilitate maximă atunci când piețele lor interne sunt active. Perechile JPY și AUD pot înregistra mișcări mai mari în timpul orelor asiatice. Perechile EUR și GBP se mișcă mai mult în timpul orelor europene. Perechile USD se mișcă aproape toată ziua, deoarece USD este implicat în majoritatea tranzacțiilor. Monedele piețelor emergente sunt adesea mai active în timpul orelor locale ale pieței bursiere.

În timp ce tranzacțiile valutare interbancare funcționează aproape continuu, brokerii de retail vor avea o închidere săptămânală (vineri la ora 17:00, ora New York-ului) și vor redeschide tranzacționarea pentru clienți, de obicei, duminică, în jurul orei 17:00, ora New York-ului. În timpul weekendului, pot apărea unele prețuri (există cotații de weekend de la unii market makeri sau de la contracte futures conexe), astfel încât deschiderea de duminică are adesea o diferență față de închiderea de vineri dacă apar știri importante. Acest risc de diferență este ceva de care trebuie să țineți cont (ordinele stop nu se vor executa până la redeschiderea pieței, posibil la un preț mai prost dacă există diferență).

Un broker forex este o firmă de servicii financiare care oferă clienților o platformă pentru tranzacționarea valutelor străine. Brokerii forex facilitează ordinele de cumpărare și vânzare ale traderilor pe piața forex, de obicei oferind prețuri (cotații bid/ask) pentru perechile valutare și executând tranzacții în numele traderilor. Brokerii forex permit de obicei traderilor să utilizeze marja (levierul) și câștigă bani prin spread (diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare) și/sau comisioane pentru fiecare tranzacție. Unii brokeri acționează ca intermediari, redirecționând ordinele de tranzacționare către piața mai mare (modelul de agenție), în timp ce alții acționează ca market maker, luând partea opusă tranzacției dvs. la nivel intern.

Când un trader deschide o tranzacție Forex pe platforma unui broker, brokerul o execută pe piața interbancară sau o „tranzacționează” la nivel intern. Într-un model de broker de agenție (cunoscut și sub numele de STP/ECN), brokerul transmite ordinul către furnizorii de lichiditate sau către o rețea bancară, încercând să obțină cel mai bun preț disponibil, și poate adăuga o mică markup sau comision pentru serviciu. Aici, brokerul acționează ca un agent care facilitează tranzacția, iar contrapartea este un alt participant la piață (brokerul doar pune în legătură traderul cu contrapartea respectivă prin intermediul sistemelor sale). Într-un model de market maker, brokerul însuși este contrapartea tranzacției. Acesta cotează un preț la care este dispus să cumpere/vândă traderului (adesea pe baza ratelor interbancare, dar ajustat ușor). Dacă un trader cumpără EUR/USD, un broker market maker vinde efectiv acea pereche din stocul său (sau compensează cu alți clienți). Majoritatea brokerilor forex de retail operează ca market maker pentru eficiență și pentru a oferi spreaduri fixe. Acest lucru nu este în mod inerent rău, dar înseamnă că interesele brokerului trebuie să fie aliniate astfel încât câștigurile și pierderile clienților să fie tratate în mod echitabil. Brokerii bine reglementați, chiar și în calitate de market maker, sunt obligați să gestioneze acest conflict de interese și să nu se angajeze în practici abuzive. De exemplu, dacă EUR/USD se tranzacționează cu o bid de 1,1000 și o ask de 1,1002, spread-ul de 2 pip-uri este, în esență, un cost pentru trader și un profit pentru broker (sau furnizorul de lichiditate). În momentul în care se deschide o tranzacție, traderul plătește spread-ul, ceea ce înseamnă că poziția începe ușor negativă (traderul a cumpărat la bid mai mare, dar a putut vinde imediat doar la ask mai mică). Unii brokeri, în special cei de tip ECN, oferă spreaduri foarte mici, dar percep o mică comision per tranzacție (de exemplu, $5 per 100.000 tranzacționați). Brokerii pot câștiga din ratele swap/finanțare atunci când pozițiile sunt menținute peste noapte, percepând adesea o diferență de dobândă ușor mai mare decât cea pe care o plătesc.

nțelegerea modului în care brokerii forex câștigă bani și, în general, a definiției unui broker forex în termeni de caracteristici și funcționare, este esențială pentru ca traderii să își stabilească calea de creștere în tranzacționare fără surprize.

Cei mai buni brokeri forex pentru forex trading sunt enumerați mai jos.

Fiecare broker forex sunt puncte forte în diferite domenii. Cei mai buni și mai reputați brokeri forex sunt reglementați de autorități de top, ceea ce oferă garanția separării fondurilor clienților și a practicilor comerciale corecte. Pentru un trader retail, cel mai „bun” broker va fi cel care operează în jurisdicția sa, oferă o platformă confortabilă, prețuri bune și se potrivește nevoilor sale specifice (de exemplu, poate doriți compatibilitate MetaTrader pentru EA sau apreciați asistența pentru clienți 24/7 etc.). Traderii ar trebui să compare brokerii forex pe baza unor factori precum spread-urile (poate folosind un benchmark EUR/USD), levierul disponibil, minimele contului și gama de piețe pentru a alege cei mai buni brokeri forex pentru nevoile lor. Confirmați întotdeauna statutul de reglementare al brokerului, de exemplu, verificând registrul NFA pentru brokerii din SUA sau registrul FCA pentru brokerii din Marea Britanie, deoarece acest lucru ajută la evitarea entităților frauduloase. Brokerii enumerați mai sus s-au ridicat în topul multor recenzii din industrie și servesc ca un bun punct de plecare pentru găsirea unui partener de încredere.

Traderi forex utilizează platformele de tranzacționare ca interfață cu piața. Aplicațiile software de forex trading permit traderilor să vizualizeze graficele de prețuri în timp real, să analizeze perechile valutare cu indicatori tehnici și să execute instantaneu ordine de cumpărare/vânzare. Pe o platformă de tranzacționare, un trader poate monitoriza mai multe perechi valutare, poate trasa linii de trend sau poate adăuga studii (cum ar fi medii mobile sau RSI) pentru a lua decizii informate și poate plasa diferite tipuri de ordine (ordine la piață, ordine limită, stop-loss etc.) pentru a gestiona tranzacțiile. Platforma afișează în timp real informații despre cont, cum ar fi soldul, marja utilizată și profitul/pierderea pe pozițiile deschise. Traderii utilizează instrumente de analiză tehnică pe platforma de tranzacționare pentru a studia mișcările pieței. Ei analizează modelele grafice pentru a identifica trendurile și potențialele inversări. Ei examinează modelele candlestick pentru a obține informații despre price action pe termen scurt. Prin adăugarea de indicatori precum medii mobile, MACD sau RSI, traderii își pot susține analiza cu semnale clare și cuantificabile. Înțelegerea tuturor capacităților unei platforme de forex trading este necesară pentru o tranzacționare eficientă.

Cele mai bune platforme de forex trading pentru trader retail sunt considerate, în general, MetaTrader 4 (MT4) și MetaTrader 5 (MT5). Acestea sunt extrem de populare datorită fiabilității lor, instrumentelor extinse și capacității de a utiliza indicatori personalizați sau algoritmi de tranzacționare automatizați (expert advisors). Alte platforme de top includ cTrader (preferată pentru interfața sa simplă și caracteristicile ECN) și diverse platforme proprietare oferite de brokeri (cum ar fi platforma web IG, CMC Markets NextGeneration, SaxoTrader etc.). Mulți trader utilizează servicii de graficare precum TradingView pentru analize avansate, uneori în tandem cu executarea tranzacțiilor pe platforma brokerului lor.

Platformele moderne de tranzacționare sunt disponibile sub formă de platforme desktop, platforme web și aplicații mobile. Platformele desktop sunt programe software instalate pe un PC sau Mac. Acestea tind să ofere o suită completă de funcții și cea mai bună performanță. MT4/MT5 și cTrader sunt aplicații desktop. Acestea sunt preferate de traderii serioși, în special de cei care utilizează mai multe ecrane sau pluginuri personalizate. Platformele web sunt interfețe de tranzacționare bazate pe browser web, care nu necesită instalare. Acestea s-au îmbunătățit considerabil de-a lungul anilor. MT4, MT5 și cTrader au toate o versiune web. Acestea permit tranzacționarea de pe orice dispozitiv cu browser. Deși în unele cazuri sunt poate puțin mai puțin receptive decât desktopurile, sunt foarte convenabile. De exemplu, TradingView, integrat cu conturile brokerilor, poate servi ca o platformă web puternică. Aplicațiile mobile sunt oferite de aproape toți brokerii forex importanți (sau acceptă aplicațiile mobile MT4/MT5 pentru iOS/Android). Aplicațiile mobile permit traderilor să verifice și să gestioneze tranzacțiile din mers. Deși se pot realiza grafice și analize pe mobil, ecranul mai mic înseamnă că majoritatea traderilor utilizează mobilul în principal pentru monitorizare sau acțiuni rapide, mai degrabă decât pentru analize detaliate. Cu toate acestea, unii execută tranzacții de pe telefonul lor, dacă este necesar.

Forex trading este accesibil începătorilor datorită barierelor reduse la intrare (conturi mici, platforme ușor de utilizat) și resurselor abundente de învățare, dar nu este în mod inerent ușoară și prezintă un risc ridicat. Mulți începători sunt atrași de lichiditatea pieței și de tranzacționarea non-stop, dar realitatea este că majoritatea traderilor fără experiență pierd bani la început. Deși forex trading-ul poate fi potrivit pentru începători dacă aceștia sunt dispuși să dedice timp educației și practicii, este „potrivit” doar dacă o abordează cu prudență și realism, conștienți de curba de învățare abruptă și de riscurile implicate.

Accesibilitatea pieței forex înseamnă că un începător poate deschide un cont cu doar $100 și poate începe să tranzacționeze sume mici. Mulți brokeri oferă materiale educaționale extinse (videoclipuri, cursuri, seminarii web) pentru a ajuta începătorii să învețe cum funcționează piața, iar conturile demo permit practicarea tranzacționării fără pierderi reale. Platformele moderne de tranzacționare sunt destul de intuitive, iar tranzacțiile pot fi plasate 24 de ore pe zi, în funcție de programul fiecăruia. Acești factori fac din Forex una dintre piețele mai accesibile pentru un trader începător. De fapt, Forex este adesea punctul de plecare pentru începătorii în tranzacționare, datorită relativă simplitate a conceptului (tranzacționarea unei monede împotriva alteia) și programului flexibil.

Faptul că forex trading este „accesibil” nu înseamnă că este „ușor de stăpânit”. Piața forex poate fi foarte complexă. Ratele de schimb sunt influențate de o multitudine de indicatori economici, politici ale băncilor centrale și evenimente geopolitice. Începătorii se confruntă cu o curbă de învățare abruptă în înțelegerea acestor elemente fundamentale, precum și a metodelor tehnice de tranzacționare. Disponibilitatea unui levier ridicat în forex este o sabie cu două tăișuri. Deși permite deținătorilor de conturi mici să tranzacționeze în mod semnificativ, aceasta înseamnă, de asemenea, că greșelile începătorilor sunt amplificate. Este obișnuit ca noii traderi să utilizeze un efect de levier excesiv și să-și golească conturile în urma câtorva tranzacții nereușite. Statistic, un procent mare dintre traderii retail pierd bani. Mulți brokeri forex din jurisdicții precum UE sunt obligați să dezvăluie ce proporție dintre clienții lor pierd bani. Aceste cifre variază adesea între 70% și peste 80%. Începătorii, care, prin definiție, nu au experiență, sunt în mod special susceptibili de a se afla inițial în majoritatea celor care pierd bani.

Traderii forex începători întreabă de obicei cât timp durează până când devin profitabili. Un studiu amplu realizat de Simon Hayley și Ian Marsh, „Ce învață traderii forex de retail?” (Journal of International Money and Finance, 2016), a analizat aproape 100.000 de traderi forex de retail reali pe o perioadă de doi ani și jumătate. Rezultatele lor au arătat că traderii învață despre propria lor abilitate (mulți reduc dimensiunea sau renunță după perioade nefavorabile). Dar, în medie, ei nu învață să tranzacționeze mai bine. De fapt, performanța se deteriorează ușor odată cu experiența. Acest lucru se întâmplă de obicei deoarece majoritatea traderilor fac aceeași greșeală, și anume încearcă să găsească strategii performante în loc să se concentreze pe aspectul fundamental, și anume mentalitatea. Mentalitatea potrivită și așteptările corecte vă permit să obțineți profituri constante chiar și din strategii foarte conservatoare. Așadar, timpul singur nu este suficient. Aveți nevoie de practică deliberată, reguli structurate și feedback, nu doar de „mai mult timp petrecut în fața ecranului”.

Filippo Ucchino

Co-fondator și CEO al InvestinGoal - Broker introducător (IB)

Provocările din Forex pentru începători includ supraîncărcarea cu informații și selectarea strategiei, care pot crea confuzie pentru noii traderi, deoarece aceștia pot sări de la o strategie la alta fără să stăpânească una, ceea ce duce la rezultate inconsistente. Gestionarea tranzacțiilor cu bani reali este stresantă pentru începători, deoarece frica și lăcomia pot duce la greșeli precum ieșirea prea devreme din tranzacțiile câștigătoare, lăsarea tranzacțiilor pierzătoare să continue sau supratranzacționarea după o pierdere pentru a „recâștiga”.

Dezvoltarea disciplinei și a controlului emoțional necesari pentru tranzacționare este deosebit de dificilă pentru cei care sunt noi pe piețele financiare. Începătorii sunt mai vulnerabili la escrocherii și actori rău intenționați, cum ar fi schemele „îmbogățește-te rapid”, fraudele vânzătorilor de semnale sau brokerii nereglementați, și s-ar putea să nu distingă încă serviciile legitime de promisiunile false. Fără îndrumare adecvată, un începător ar putea cădea pradă unui curs care promite profituri garantate sau ar putea avea încredere într-un broker nesigur, ceea ce ar duce la rezultate negative.
Pentru începătorii absoluți, forex trading este bună ca experiență de învățare în domeniul finanțelor, deoarece vor dobândi cunoștințe despre economia globală, analiza tehnică și gestionarea riscurilor. Dar, ca efort de a câștiga bani, este bună numai dacă sunt răbdători și prudenți. Se recomandă adesea ca începătorii să nu se aștepte la profituri în primele 6-12 luni. În schimb, obiectivul ar trebui să fie acela de a nu pierde prea mult în timp ce învață. Începând cu un cont demo și apoi tranzacționând micro-loturi, forex poate deveni un teren de antrenament potrivit.

Unele dintre cele mai bune strategii de forex trading includ urmărirea trendului, trading în range, trading de tip breakout, trading carry și scalping. Fiecare are propria abordare. Nu există o singură strategie „cea mai bună” pentru toată lumea, deoarece strategiile eficiente depind de stilul traderului și de condițiile pieței. Traderii forex de succes aleg adesea o strategie care se potrivește intervalului lor de timp și toleranței la risc și pot combina atât analiza tehnică, cât și cea fundamentală în luarea deciziilor.

Cele mai bune strategii pentru forex trading sunt enumerate mai jos.

În general, se recomandă ca traderii să aleagă una sau două strategii pe care să le stăpânească, în loc să încerce să le utilizeze pe toate odată. Pentru începători, urmărirea tendințelor sau tradingul în range pe intervale de timp mai mari (cum ar fi graficele 4H sau zilnice) poate fi mai ușor la început, deoarece semnalele sunt mai clare și tranzacțiile mai puține (mai puțin zgomot) decât scalpingul hiper-rapid. Traderii forex pot experimenta și alte strategii pe măsură ce câștigă experiență în ceea ce privește semnificația și funcționarea celor mai bune strategii de forex trading. În practică, traderii pot combina strategii sau condiții. De exemplu, cineva poate fi în primul rând un trader pe trend, dar poate evita tranzacționarea în timpul comunicatelor de presă importante (sau poate utiliza metode de breakout în mod specific atunci când apare un comunicat de presă). Sau un trader poate face trading în range în timpul sesiunii asiatice, când intervalele sunt comune, apoi poate trece la trading de tip breakout când se deschide Londra.

Da, forex trading este inerent riscant. Prin natura sa, forex trading implică o incertitudine semnificativă și potențialul de pierderi financiare rapide. Prețurile pe piața forex se pot mișca rapid din cauza știrilor economice, a evenimentelor geopolitice sau a schimbărilor de sentiment pe piață, iar utilizarea obișnuită a efectului de levier ridicat de către trader amplifică aceste mișcări în contul propriu. Nu este neobișnuit ca traderii fără experiență să piardă o parte substanțială din capitalul lor. Statisticile furnizate de brokeri și de autoritățile de reglementare indică faptul că majoritatea traderilor forex retail (adesea 70-80% sau mai mult) ajung să piardă bani în timp. Traderii forex pot acționa pentru a atenua (deși niciodată pentru a elimina) riscurile prin strategii adecvate de gestionare a riscurilor și disciplină.

Riscul pieței forex (riscul cursului de schimb) este riscul ca prețurile valutare să se miște împotriva poziției unui trader. Prețurile forex sunt influențate de o multitudine de factori, cum ar fi modificările ratei dobânzii, inflația, instabilitatea politică și dezastrele naturale. Chiar și o tranzacție bine documentată poate fi anulată de un eveniment neașteptat. De exemplu, un trader care deține GBP în poziție long ar putea fi afectat de o evoluție surprinzătoare legată de Brexit, care ar determina prăbușirea lirei sterline. Piața forex reacționează adesea brusc la surprize. Deciziile băncilor centrale sau datele economice pot provoca fluctuații mari în câteva minute. Dacă vă aflați pe partea greșită a unei mișcări majore, pierderile se acumulează rapid.

Levierul financiar în forex trading amplifică riscul de piață. O mică modificare a prețului poate avea un efect disproporționat asupra unui cont. Dacă un trader utilizează un levier de 50:1, o mișcare adversă de 2% înseamnă o pierdere de 100% (contul este șters). Levierul ridicat poate duce la o margin call. Brokerul va lichida pozițiile pentru a preveni pierderi suplimentare dacă echitate traderului scade sub procentul necesar. Traderii pot constata că pozițiile sunt închise în cel mai prost moment posibil din cauza margin call. De exemplu, o tranzacție s-ar putea recupera dacă ar fi lăsată deschisă, dar din cauza levierului excesiv, aceasta a fost închisă la un nivel scăzut de către broker.

Perechile valutare majore sunt de obicei extrem de lichide, dar există momente sau anumite perechi în care lichiditatea poate să se epuizeze. În timpul știrilor importante sau în afara orelor de tranzacționare (de exemplu, vineri seara), spread-urile se pot lărgi și nu fiecare nivel de preț are o contrapartidă. Slippage apare atunci când o comandă se execută la un preț diferit de cel solicitat din cauza diferențelor de lichiditate. Pentru o comandă stop-loss, acest lucru înseamnă că ați putea pierde mai mult decât anticipați. Chiar și în perioade normale, piețele rapide pot avea câteva pips de slippage la stopuri. Riscul de slippage este greu de eliminat. Traderii pot utiliza ordinele limită pentru a intra în tranzacții (fără slippage la intrare) și pot evita tranzacționarea în jurul știrilor volatile pentru a-l atenua. Chiar și brokerii cu reputație bună pot impune condiții nefavorabile în scenarii de piață extreme (cum ar fi lărgirea dramatică a spread-urilor, care vă poate opri în mod neașteptat). Există riscul de defecțiuni tehnice dacă sistemul unui broker se blochează și nu se poate ieși dintr-o tranzacție în timpul unei mișcări rapide. Pentru a minimiza acest lucru, traderii au adesea planuri de rezervă (cum ar fi linia telefonică a brokerului sau un cont de rezervă în altă parte).

Riscul de eroare umană sau de luare a deciziilor emoționale este semnificativ în forex trading. Mulți traderi forex își provoacă propriile pierderi deviind de la strategie, mutând stop-loss-urile mai departe în speranță sau adăugând poziții pierzătoare (în stil martingale) din disperare. Riscul aici este că psihologia poate submina chiar și un sistem bun. Frica vă poate face să renunțați prea devreme la câștiguri, iar lăcomia vă poate face să lăsați pierderile să continue.

Evenimente rare, dar extreme, numite „lebede negre”, pot apărea în forex trading, prezentând riscuri extreme. Câteva exemple sunt eliminarea parității CHF în 2015, prăbușirea rublei rusești în 2022 și criza financiară asiatică din 1997 care a afectat monedele. Acestea pot provoca mișcări mult peste volatilitatea normală. Deși nu se pot prezice lebede negre, trebuie să recunoaștem că ele pot apărea. Utilizarea stopurilor de protecție și neexpunerea excesivă la o singură monedă pot ajuta la gestionarea acestora, dar în cazuri cu adevărat extraordinare, stopurile pot să nu ofere o protecție completă (cum a fost cazul CHF).

Este important de menționat că, deși forex trading este riscant, riscurile pot fi gestionate. Strategiile de atenuare a riscurilor includ limitarea efectului de levier, utilizarea consecventă a ordinelor stop-loss, asumarea unui risc doar pentru un procent mic din capitalul pe tranzacție, diversificarea investițiilor, tranzacționarea în momente favorabile și începerea cu un cont demo sau un cont mic pentru a câștiga experiență înainte de a mări volumul. Chiar și traderii profesioniști cu ani de experiență abordează Forex cu prudență. Ei știu că pierderile fac parte din joc și se concentrează puternic pe gestionarea riscurilor pentru a se asigura că nicio tranzacție sau eveniment nu îi poate elimina. Expresii precum „planifică tranzacția și tranzacționează planul” sau „redu-ți pierderile, lasă câștigurile să curgă” sunt reguli centrate pe risc pe care le respectă traderii buni.

Da, există diverse escrocherii și scheme frauduloase în domeniul forex trading, care vizează în special persoanele fără experiență sau naive. Escrocheriile forex există încă sub diferite forme, chiar dacă industria s-a maturizat și autoritățile de reglementare au luat măsuri împotriva multor operațiuni ilicite. Escrocheriile forex variază de la fonduri de investiții false și scheme Ponzi la brokeri fără scrupule și servicii „educative” sau de vânzare de semnale înșelătoare, care promit profituri garantate. Este important ca orice trader forex sau investitor forex aspirant să fie extrem de precaut și să efectueze o verificare amănunțită. Dacă ceva sună prea bine pentru a fi adevărat, probabil că așa
și este.

Forex trading se concentrează pe schimbul de valute și este dominat de forțe macroeconomice, oferă o lichiditate foarte mare și tranzacționare continuă 24/5, cu costuri reduse și levier ridicat. Tranzacționarea de acțiuni
implică cumpărarea/vânzarea de participații în companii, tranzacționarea fiind limitată în mare parte la orele de tranzacționare, volatilitate mai variată, levier general mai redus și, de obicei, un accent mai mare pe analiza fundamentală a entităților individuale.

Forex trading este adesea mai orientată pe termen scurt și pe tranzacționare, cu tranzacționarea de teme economice globale și perechi valutare, în timp ce tranzacționarea de acțiuni implică adesea dețineri pe termen lung în companii și este legată de performanța corporativă. Alegerea între ele depinde de interesele, cunoștințele și stilul de tranzacționare al traderului.
Mulți trader participă de fapt la ambele, deoarece acestea oferă diversificarea strategiei. De exemplu, cineva ar putea tranzacționa Forex pentru oportunități pe termen scurt sau hedging, și ar putea învăța tranzacționarea cu acțiuni pentru obiective pe termen lung.

Principalele diferențe între forex trading și tranzacționarea cu acțiuni sunt explicate în tabelul de mai jos.